Pască…-vă norocul!

Paște fericit!

În atenția celor care se ţin de şotii: aș spune că forma de imperativ, pers. a II-a singular, este Paști!, nu *Paște!, după modelul: Mergi (înainte)!; Treci (la colț)!; Plângi (dacă îți vine)! (vs Nu paște!; Nu merge!; Nu trece! – forma de imperativ negativ sau Trece-l tu strada., Plânge-l dacă asta vrei să faci. – forme speciale folosite alături de pronume). Un exemplu de litere și corecte, și frumoase: „paşte-l dacă poţi şi vrei, / el e iarba ta iubită!” (Visul unui cal, de Nichita Stănescu).

Spațiul filologic rămâne deschis și permisiv, DOOM₂ oferindu-ne singularul Páște (sărbătoare) s. propriu m., cu forma de plural Paști, atenționându-ne însă asupra sintagmei: Sfintele Paști (pl. f.), schimbarea genului fiind vizibilă prin forma adjectivului – sfinte, nu *sfinți. Ușoară bizarerie fonetică, pluralul indicat de dicționar pare să-și găsească totuși materializare: „Paştii șoptesc firelor de iarbă/ să crească” (vers dintr-o poezie a lui Mihai Gavrilescu: http://mihaigavrilescu.ro.); „Noroc cu Paștii, că am devenit «mai buni».” (https://jurnalulbucurestiului.ro).

Fără să insist asupra frecvenței variantei oficiale, rămân la simplitate, la claritate, la varietate și la filologie: Paște fericit!/Paști fericite!, explicând că avem de-a face cu un substantiv care circulă în două variante, ambele acceptate de norma lingvistică, strictețea caracterizând doar acordul adjectivului cu substantivul – fericit vs fericite.

Odată ce acceptăm existența unui singular – Paște – și depășind asocierea cu verbul a paște (omonimia nefiind vreo descoperire recentă), nu e greu de stabilit conținutul unor expresii des folosite; spunem, așadar, la Paștele cailor (DOOM₂), din an în Paște/joi în Paște/Paște-n Crăciun (www.dexonline.ro, sursa: Argou). DOOM₂ nu confirmă corectitudinea ultimei expresii (cu variantele sale), iar DEX ’98 insistă asupra variantei cu plural – din an în Paști; cu toate acestea, pledez pentru simetrie și generalizare, aceasta, dacă nu cumva, susținem tradiția și argumentul bisericesc: Paști, iar nu *Paște.

Închei dulce, așa cum se cade la ceas de sărbătoare: pasca este indubitabil feminină. Pluralul? Altă dileme. Altă bucurie de a căuta răspunsul. Alt prilej de a găsi soluția. Platforma www.dexonline.ro [(sursa: NODEX (2002)] ne oferă varianta: păști. Două sensuri: „1) Cozonac (cu brânză, stafide etc.) făcut de creștinii ortodocși cu ocazia sărbătorilor de Paști. 2) Turtă foarte subțire, preparată din aluat nedospit și coaptă de mozaici cu ocazia sărbătorii de Paști. [G.-D. păștii]”. Alt dicționar, aceeași formă: „páscă s. f., g.-d. art. păștii; (cozonaci) pl. păști” [sursa: Ortografic (2002)]. Ordinea este însă schimbată de DOOM₂: „páscă (prăjitură, pâine nedospită) s. f., g.-d. art. páscăi”. Totuși, unde e pluralul?

Cât de frumoasă și de imprevizibilă este uneori limba! În acest context, să nu ne mire faptul că dicționarele prezintă și scot în lume schimbări, reinterpretări, reorganizări.

Pască-vă norocul să vă pască! Vreo omonimie deranjantă aici?

• Tweet
• Pin It