Pe fondul pandemiei de ce-o fi ea, gripă mai cu ceva coroane, ai noștri ca brazii se urcă în avioane și se duc la cules de sparanghel în Germania. Un stat care iată că face ceea ce trebuie pentru fermierii săi. Le asigură mâna de lucru pentru a nu intra în faliment. Trec peste râurile de lacrimi ce au fost vărsate de nenumărați patrioți ce deplângeau soarta sclavilor ce urcă în avioane și ajung să culeagă sparanghelul din Germania. Dar au ei aici plantații de sparanghel pe care să le culeagă? Au ei aici orice fel de plantație pe care să muncească? Și dacă ar avea o asemenea oportunitate pot câștiga la fel de mult ca în Occident, prestând aceeași muncă? Da, patriotismul de fațadă este minunat. Patria noastră, pământurile noastre etc. Dar tot omul muncește pentru a trăi. Cu cât munca sa este mai aducătoare de plus valoare și cu cât ai mai multă glagorie la cap, urci pe scara socială. Sau, mai pe șleau spus, cu cât munca ta aduce mai mult profit, cu atât o duci mai bine. Revin la persoanele ce au fost duse la aeroporturile din Vest pentru a fi transportate pe câmpurile agricole din Occident. În primul rând, ei au vrut. Mai punem la socoteală și faptul că aici, în România, oricât și-ar fi dorit, nu aveau unde să muncească pe un asemenea venit. Așadar, oamenii s-au dus acolo unde li se oferă o șansă de a-și întreține familiile. Fă-o tu, stat român. Mulți idioți vorbesc de sclavagism. Păi băi, tu idiotule, care semnezi condica de la opt la 16, nu ești sclav? Toți suntem sclavi dacă intrăm în această paradigmă. Important este ca în aceste vremuri să ne găsim repere ce ne pot asigura supraviețuirea. Și vreți sau nu să recunoașteți, oamenii ăștia cu avioanele lor tocmai asta fac. Supraviețuiesc molimei. Nu stau să se vaite prin case. Pleacă la muncă pentru a supraviețui. Că statul român dă liber la supraviețuire prin muncă doar la extern și la intern a blocat aproape orice activitate economică este o altă discuție.