Orban, Arafat și România (a)normală

Sâmbătă am avut dovada că în România una se vorbește și alta se face. Sau, cum se spune în popor, „Peștele de la cap se împute”. Mă refer la momentul revenirii din Italia a celor 15 medici și asistente medicale plecate în urmă cu 17 zile să-i ajute pe medicii de acolo în lupta împotriva coronavirusului. S-au întors zdraveni la trup și, cred, mai înțelepți după o experiență ca aceasta. În plus, au avut parte de o primire pe cinste la aeroport: premierul Ludovic Orban, secretarul de stat Raed Arafat, ambasadorul Italiei.

Până aici, totul a fost ca la carte. Nu mă interesează dacă oamenii aceștia au mers în Lombardia ca voluntari ori ca să câștige mai mult decât acasă. Gestul autorităților române merită să fie salutat. Da, salutat și apreciat, că nu în fiecare zi vedem așa ceva. Din păcate, doar până la un punct. Până în momentul în care peste douăzeci de persoane, aflate pe pista aeroportului, au uitat și de sfaturile președintelui, și de mesajele publice de la televizor referitoare la păstrarea distanței sociale și au pășit umăr lângă umăr în aerogară. Ba chiar au făcut și o poză de grup, cu premierul în mijlocul lor, să le aducă aminte de epoca coronavirus.

Pe Ludovic Orban îl mai înțeleg, că la câte are pe cap săracul, numai la distanțarea asta socială nu i-o fi fost gândul, dar pe Arafat, nu. Tocmai el, șeful urgențelor din țara asta, care aproape că ne imploră seară de seară să ne spălăm bine, bine mâinile cu săpun, să ne dezinfectăm cu ce avem prin casă și să păstrăm distanța la cumpărături și pe unde mai umblăm, să nu respecte prevederile ordonanțelor? Păi se poate, domnule secretar de stat? Nouă ne impuneți să nu mergem în grupuri mai mari de trei persoane, iar domniile voastre pășeați ca la defilarea de la 1 Mai. Repet, umăr lângă umăr, de parcă coronavirusul fusese instruit să nu se apropie de voi. Asta-i treabă? E adevărat că la un moment dat te-ai salutat, cu cotul, cu un medic, dar de aici și până la „defilarea“ de care vorbeam este cale lungă. Sfidătoare, chiar, că doar sunteți la guvernare.

Pe baza unor filmulețe explicite sau a unor fotografii apărute în spațiul public, polițistul se sesizează din oficiu, scoate din porthart chitanțierul cu procese-verbale și gata amenda. De la 2.000 de lei în sus. Dacă în cazul amărăștenilor chestia asta funcționează, de ce nu ar fi valabilă și în situația dată. Înregistrarea video există, faptele incriminate de ordonanțele militare, la fel, doar voința polițistului mai lipsește. Ce dacă e vorba de premier sau de Arafat. La urma urmei, nu guvernații se bat cu cărămida în piept că trăim într-o Româine normală?

• Tweet
• Pin It