Oamenii de afaceri se revoltă: „Ce au făcut Frunzăverde și Mocioalcă?! Pe Muntele Mic nu avem nimic!”

Muntele Mic, cândva o perlă a Banatului, stă în letargie, mai ales pe timp de vară, cu o activitate de maximum 5 la sută față de potențialul stațiunii.

Nelu Gherga, proprietar de pensiune, spune că de vină este în special statul, pentru că nu se implică, mai ales că de 20 de ani aceeași oameni politici conduc județul, fără să aducă un beneficiu muntelui.

„Cum să putem să atragem turiștii când nu avem o infrastructură pe munte, când proprietarii de pensiuni se ceartă între ei pentru tot felul de decizii, care ar fi trebuit luate de Primăria Turnu Ruieni sau de județ, cei care ne mănâncă banii, dar nu dau în schimb nimic?! Am avut aceiași oameni politici la județ, care nu s-au implicat în dezvoltarea stațiunii. Nu avem rețea de iluminat public, Nu avem străzi laterale măcar pietruite, nu avem un loc unde să aruncăm gunoiul pentru a fi ridicat de o firmă specializată. Nu s-a făcut o rețea de apă sau canalizare, iar când am încercat să ne facem individual, am primit amenzi… Nu avem un teren de tenis, fotbal, volei ca să atragem grupurile de sportivi. NU AVEM NIMIC!!!”

Tot ceea ce se poate face este la stadiul rudimentar, fiecare proprietar de pensiune atrage turistul printr-o mâncare tradițională, cu produse realizate în bucătăria proprie, cum ar fi cu un sirop din muguri de pin, un gem de afine, un ceai din plante medicinale culese din pădure sau cu ceea ce a putut investi, cum ar fi o sală de biliard sau de tenis de masă, un centru SPA, lucruri mărunte, pentru că altfel activitatea ar fi moartă, mai spune Nelu Gherga.

„Cum se poate ca în altă parte a țării primăriile să înțeleagă că se poate face un turism organizat, pornind de la o infrastructură solidă, pentru ca mai apoi să solicite bani de la fiecare proprietar pentru continuarea investiției în folosul proprietarului. De exemplu, am fost zilele trecute la Horezu, la invitația unui prieten, care mi-a arătat cum se va dezvolta o stațiune beneficiind de frumusețea Munților Căpățânii. Acolo, primăria deja a introdus rețeaua de apă și a lotizat parcele la cota 2.000, pentru ca investitorii să aibă toate facilitățile. După care primăria le va cere câte 500 de euro proprietarilor pentru a continua cu rețeaua de canalizare. Și noi am da bani pentru a nu se face după ureche, pentru că totul trebuie gândit. Dar cui să dăm, când lucrurile sunt talmeș-balmeș? De exemplu, mie îmi cer bani pentru redevența anuală a terenului, care este concesionat de la Primăria Turnu Ruieni, după care, pe același teren, îmi cer bani pentru impozitul pe teren. Cum vine asta? Nu e terenul meu, plătesc concesiunea pentru el, sunt chiriaș și în același timp taxa pe care ar trebui să o perceapă proprietarului mi-o cer tot mie.  Și mai adaug taxa pentru impozitul pe clădire și ajung anual să plătesc primăriei doar taxe în valoare de 4.500 de lei și ei ce-mi oferă? Nimic! Nici măcar gunoiul pentru care iar plătim nu sunt în stare să-l adune. Cu toții îl aruncă în pădure! Vă dați seama de gravitatea situației?! Bine că a venit un tânăr care a adunat alți vreo 30 de voluntari și a colectat tone de gunoi, curățând pădurea, dar ce e normal în țara asta?!”, spune revoltat același investitor.

Turismul nu se face la întâmplare cu două, trei grupuri de copii veniți în vacanță sau câțiva sportivi care efectuează un cantonament pe munte. Turismul trebuie făcut serios și cu oameni capabili, afirmă Gherga, care are doar cuvinte de reproș la adresa celor care nu s-au implicat în dezvoltarea muntelui, deși de ani de zile au stat în funcții-cheie: „După numeroase solicitări, Frunzăverde a făcut un drum accesibil pe munte, dar oare el sau cei care au făcut proiectul nu s-au gândit că trebuie și o parcare la finalul drumului, că la capătul drumului trebuie să-i oferi ceva turistului? A încercat și Mocioalcă să-și aducă fonduri europene pentru a investi într-o pensiune aici, dar când a dat de greu și s-a mai și certat cu partenerul său a renunțat. În rest ce a făcut? Nimic, vă spun eu, nimic!”, declară Nelu Gherga, care spune că doar inima mare a proprietarilor de pensiuni și durerea acestora că nu-și mai recuperează investiția făcută îi mai țin pe munte.

2-3 pensiuni sunt deschise în această perioadă de vară și astea doar la comandă pentru grupuri sau la sfârșit de săptămână. Cu ceea ce încasează nu se numește supraviețuire, pentru că nu se acoperă toate cheltuielile, de aceea avem cu toții și alte activități din care să putem trăi decent. Și atunci ce facem!? Numim turism faptul că le oferim condiții bune de cazare, că facem pe ghidul pentru a admira frumusețea muntelui și atât. Poate dacă factorii de decizie vor înțelege că se poate investi în turism de calitate se va schimba ceva… Până atunci, este supraviețuire într-o lume în care sistemul birocrat îi împinge pe proprietari să se certe între ei, în loc să se unească pentru a construi ceva. Nelu Gherga, investitor pe Muntele Mic

 

 

• Tweet
• Pin It