O piață din Paris a primit numele marelui compozitor și violonist, George Enescu

Franța îl omagiază pe George Enescu la 140 de ani de la naștere! Nu departe de Opera din Paris, va fi amplasată Piața Enescu, locul în care compozitorul și violonistul român și-a petrecut cea mai mare parte a anilor parizieni!

Consiliul Local din Paris a dat numele George Enescu unei piețe din apropierea Operei unde compozitorul român și-a petrecut cea mai mare parte a anilor parizieni. Anunțul a fost făcut de Luca Niculescu, Ambasadorul României la Paris.
Mesajul integral al Ambasadorului României la Paris:

„În anul Enescu, superb omagiu adus compozitorului român. În curând, va exista o piață în Paris care va purta numele genialului artist. Consiliul Primăriei Parisului a votat această decizie. Cu câteva zile în urmă, Primăria din arondismentul al 9-lea luase aceeași hotărâre. În acest arondisment, nu departe de Opera din Paris, va fi amplasată Piața Enescu – este locul în care compozitorul și violonistul roman și-a petrecut cea mai mare parte a anilor parizieni.

Decizia primăriei Parisului încheie într-un mod cum nu se poate mai frumos Anul Enescu, aflat sub patronajul celor doi președinți, Klaus Iohannis și Emmanuel Macron. De la prezența Orchestrei Naționale a Franței la cea de-a 25-a ediție a Festivalului Enescu până la sublima montare a operei Oedip la opera Garnier, numeroase au fost omagiile pe care România și Franța le-au adus lui George Enescu, la 140 de ani de la naștere.

Discutăm de peste un an cu autoritățile franceze despre apariția unui loc emblematic în Paris care să poarte numele lui George Enescu și vreau să le mulțumesc pentru aceasta colaborare excelentă (mulțumiri speciale doamnei primar adjunct a Primariei Parisului, Laurence Patrice, doamnei primar a arondismentului 9, Delphine Bürkli și președintelui grupului de prietenie din Adunarea Națională, André Chassaigne).”

George Enescu s-a născut acum 140 de ani pe 19 august 1881, în Botoşani.

„Părinții mei, care proveneau fiecare din familie de preoți ortodocși, se rugau cu ardoare și plecau deseori la mănăstiri pentru a-I cere Domnului să le trimită copilul mult dorit. Ruga lor s-a împlinit în 19 august, anul 1881”,  afirma cel de- al douăsprezece-lea copil al familiei Enescu, care avea să devină sunetul identității muzicii românești-George Enescu. La patru ani a primit o vioară și început să cânte, la început, sub îndrumările tatălui său, mai apoi, după ureche, de la un vestit lăutar din Dorohoi, Niculae Chiorul. La cinci ani a compus o primă lucrare, „Țara Românească, operă pentru vioară și pian”.

În anul 1886, viitorul artist îl întâlnește pe renumitul compozitor Eduard Caudella, de la Iași, care îi va îndruma primii pași în muzică, marcându-i hotărâtor destinul. Despre această întâlnire, mărturisea, într-un interviu acordat preotului Hodoroabă, în ziarul ieșean ”Opinia”, din 21 martie 1927. În toamna anului 1888, la sfatul profesorului Eduard Caudella, George Enescu se înscrie la Conservatorul de Muzică din Viena. Aici a studiat cu mari profesori ca Siegmund Bachrich și Joseph Hellmesberger jr. -vioară și Ludwig Ernst -pian. De la J. Hellmesberger jr. va învăța și își va fixa elementele de bază ale studiului instrumentului care îl va face cunoscut mai târziu în lumea întreagă, precum și tradiția de interpretare a operelor lui Beethoven și Schubert.

Director al Operei Curții de la Viena, profesorul său avea să-l ajute să cunoască întreaga tehnică a dirijării unei orchestre. Au urmat apoi cursurile teoretice muzicale cu profesorul de armonie Robert Fuchs.Din această perioadă datează și primele sale interpretări, ca violonist. Astfel, la 11 ani, George Enescu a urcat pe podiumul de concert al sălii „Bösendorfer” din Viena, acompaniat de orchestra Conservatorului. Pe afișul din 26 ianuarie 1892, numele său figura cu „Faust-Fantasie”, de Pablo de Sarasate, o piesă considerată mai mult de efect tehnic decât componistic.

Surprinzătoarea polivalență a lui George Enescu a fost imediat recunoscută. Criticii muzicali vienezi l-au numit „un Mozart român”, fiindcă stăpânea vioara și pianul cu o maturitate și o virtuozitate neverosimile pentru un copil. Ecourile vieneze au ajuns și în țară, iar de acum cronicile din gazetele străine aveau să fie reproduse periodic în ziarele românești. A fost unul dintre cei mai de seamă dirijori contemporani, sub bagheta sa evoluând orchestre renumite din întreaga lume. Măiestria sa dirijorală se caracteriza prin profunzimea redării sensului operei artistice și prin limpezimea concepției, prin sobrietatea, suplețea și expresivitatea gestului.

În țară, a dirijat pentru prima oară, Filarmonica din București, la 1 martie 1898, iar în 1921, la 8 decembrie, a dirijat „Lohengrin” de Richard Wagner, în cadrul spectacolului care a inaugurat Opera Română din București. Până la plecarea din țară, a concertat cu Orchestra simfonică „George Enescu” din Iași (1918-1920) și cu Filarmonica din București (1920-1946), al căror dirijor era.

Activitatea sa pedagogică capătă de asemenea o importanță considerabilă. Printre elevii săi se numără violoniștii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux și Yehudi Menuhin. Acesta din urmă, virtuoz cu o profundă cultură umanistă, a păstrat un adevărat cult și o profundă afecțiune pentru Enescu, considerându-l părintele său spiritual, afirma: „Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii. (…) Rădăcinile puternice și noblețea sufletului său sunt provenite din propria lui țară, o țară de inegalată frumusețe”.

În ultimii 20 de ani de viață s-a bucurat de montări în mai multe țări ale lumii, printre care Italia, Germania, Austria, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Portugalia. A plecat să cânte pentru Îngeri, la Paris, acum 66 de ani, în noaptea dintre 3 și 4 mai 1955.A fost înmormântat în cimitirul Pere-Lachaise din Paris, într-un cavou de marmură albă, aflat la poziția 68.

În România se organizează Festivalul și Concursul Internațional George Enescu care a fost înființat în 1958 ca semn al recunoașterii geniului enescian, pentru a omagia viața și creația marelui compozitor român. Festivalul a avut deschiderea oficială în data de 4 septembrie 1958, la trei ani după moartea lui George Enescu, marcând debutul celei mai importante manifestări muzicale internaționale găzduite de România. Urma să se desfășoare din trei în trei ani, fiind însoțit de un concurs internațional în primele 5 ediții, întrerupt ulterior și reluat odată cu ediția din 1991.

Primele ediții ale acestui Festival și Concurs au reunit nume sonore ale vieții muzicale internaționale printre care amintim pe Lord Yehudi Menuhin, David Oistrach, Sviatoslav Richter, Herbert von Karajan și multi alții care prin participarea lor au contribuit la creșterea renumelui acestui eveniment.

Anul acesta Festivalul George Enescu a marcat 140 de ani de la nașterea lui George Enescu, pe 19 august, prin proiectul Sunetul iubirii. Acesta și-a propus ca într-un spațiu public saturat de discursuri pline de vorbe mari, ce ignoră adesea ceea ce contează, și marcat de agresivitatea alimentată de pandemie să facă loc puterii vindecătoare și unificatoare a muzicii. Festivalul Internațional George Enescu 2021 a fost programat între 28 august și 26 septembrie 2021, cu un program artistic excepțional, susținut de 3500 de artiști străini și români, pe o durată record de 4 săptămâni, dar și cu măsuri care să reducă riscurile de sănătate pentru spectatori, artiști, organizatori și jurnaliști.

Autor Anca Bica
Bibliografie: declarații ale lui G. Enescu, din volumul Amintirile lui George Enescu, de Bernard Gavoty

• Tweet
• Pin It