O barcă din versuri și hârtie a trecut oceanul și i-a adus un premiu poetei Liubița Raichici

liubita raichici
1000x100 (5)

Editura Mundus Atrium din Dallas, Texas, Statele Unite ale Americii,  a acordat recent premiul Mundus Atrium pentru întreagă activitate literară reșițencei Liubița Raichici, poetă, traducătoare și eseistă din România. Editura americană care are și un jurnal dintre cele mai prestigioase din statul Texas, înființate în 1967, sunt extrem de vizibile și prezente cu o activitate bogată în parteneriat cu Universitatea din Texas.

Premiul este anual și celebrează activități literare majore, în orice limbă sau gen literar, câștigătorii fiind desemnați de boardul editorial și consultanții săi. Vestea a surprins-o pe autoare, care a mărturisit:

„Eu în continuare sunt uluită, este ceva ce m-a onorat în mod deosebit. Singura explicație pentru ceea ce s-a întâmplat este faptul că de un deceniu organizez Festivalul Internațional de Poezie și invit la Reșița poeți din lumea întreagă. Ideea mea era să nu renunțăm la partea cea mai frumoasă din noi, pentru că pentru mine, poezia este sinonimă cu frumosul. Desigur, poezia în cuvânt, fiindcă eu sunt poetă. Premiul este anual și răsplătește întreaga activitate literară a autorului și se oferă indiferent de limba în care scrii sau genul literar pe care-l practici. Sunt impresionată și de faptul că am văzut că foarte multe agenții de presă din America au preluat această informație și mă bucur pentru asta. Mă va mobiliza în sensul de a mă ocupa mai mult de a traduce că eu scriu oricum zilnic, este modul meu de a trăi dintotdeauna. Mă voi ocupa mai mult de traduceri, acum am în pregătire două romane, unul în română, altul în sârbă, pentru că eu mă simt foarte comod în ambele limbi și ambele culturi. Mă simt acasă, fiindcă m-au primit amândouă la fel”.

tm4ua media express de banat (100x1000px)

Liubița Raichici spune că s-a gândit că poezia este o carte de vizită extraordinară, pentru că „poezia care se scrie în Caraș-Severin este de bună calitate, de altfel poezia românească în general, nu doar a noastră de aici și atunci de ce să nu ne cunoască ceilalți și să ne cunoaștem între noi. Am făcut un fel de «Republica poeziei», o dată în an, unde am avut mereu invitați noi, poeți de pe toate continentele începând din Japonia, de exemplu, și până în America. În fiecare an, festivalul acesta a editat și o antologie, cu toți participanții care erau prezentați cu biografia și creația lor în limba engleză sau o altă limbă de circulație internațională. Am vrut în acest fel să deschid ușa și către noi, dar și ușa noastră către lume. Festivalul așa se și numește: «Porțile Poeziei». Mi-am dorit foarte mult, pentru că posibilitățile celor mai mulți dintre poeți sunt destul de limitate, să circule, să fie cunoscuți și atunci mi-am zis să vină lumea acasă, la noi, să ne cunoască. Astfel, traducerile  nu doar din poezia mea ci a tuturor celor care au participat de-a lungul anilor, au ajuns peste tot în lume. Așa că acest premiu, eu mi-l explic prin prisma acestui festival.”

Invitații prezenți la festival pe parcursul celor zece ani au fost oameni de cultură care au făcut reclamă Reșiței și mediului cultural. Cea mai mare satisfacție a organizatorilor era faptul că la încheierea Festivalului, despărțirile se făceau cu mare greutate și cu multă emoție. În fiecare an, pe lângă participanții consacrați au fost alți numeroși invitați necunoscuți. Și astfel, creațiile prezentate la „Porțile poeziei” au ajuns în lume.

Liubița Raichici spune că își dorește în continuare foarte mult să organizeze festivalul în forma în care a avut loc și până acum, adică cu participare directă și nu online. „Nu am stabilit încă detalii, dar la vară vom încerca în formatul în care a fost și până acum. Asta este bucuria mea cea mai mare. Până la urmă, pentru fiecare dintre cei care au fost și sunt, au existat roade. Deci acest premiu este un fruct deosebit de frumos, l-aș numi un măr de aur. Pentru mine, uluitor este faptul că o barcă din versuri și hârtie a traversat oceanul”.

Cât privește premiul, „nu a fost stabilită încă modalitatea de primire a acestuia. Pentru mine cel mai bine ar fi ca un reprezentant al editurii și al Universității să vină aici. Aș lega asta de Reșița, cu Festivalul, un pic și de Timișoara-capitală culturală, nu am discutat încă aceste aspecte, dar acesta ar fi planul meu”.

banner 970 x 250