„Nunta mută” declară deschisă cea de-a treia ediţie a festivalului de film de la Moldova Nouă

Zeci de locuitori din Moldova Nouă au fost prezenți aseară, pe faleza Dunării, acolo unde pelicula produsă și regizată de actorul Horațiu Mălăele era pregătită să dea startul unei noi ediții a International Film Festival. Interesul spectatorilor pentru evenimentul cultural a fost stârnit și de cuvintele managerului Casei de Cultură „George Suru” Caransebeș, Ioan Cojocariu, cel care a ținut să puncteze: „Banatul Montan Film Festival este cel mai mare festival de film ca durată și ca număr de pelicule proiectate din România la ora actuală întrecând chiar și fastuosul Transilvania Film”.

Prima seară din cadrul festivalului de film din orașul de la malul Dunării a început cum nu se putea mai bine. Având la dispoziție cadrul absolut senzațional al unei seri de vară, iubitorii filmului de calitate nu au părut deranjați de purtarea accesoriului impus de contextul epidemiologic și nici de păstrarea distanței fizice, descifrarea titlului peliculei lui Mălăele fiind adevărata provocare pentru publicul spectator.

Încadrat la genul comedie-drama, filmul „Nunta mută” descrie tabloul în care o echipă de televiziune, în goana după senzațional, reușește până la urmă să aducă în fața publicului o adevărată dramă, o durere surdă petrecută într-un sat din România anului 1953.

Dacă filmul debutează cu echipa de televiziune prezentă în teren care nu vedea altceva decât un peisaj dezolant în jur, acolo unde ruinele fostelor fabrici și străzile pline de noroi tronau în voie, lucrurile capătă o cu totul altă turnură în momentul în care, din spatele ruinelor, încep să apară câteva femei îmbrăcate în negru, pregătite pentru pomenirea celor morți – moment care coincide cu intriga peliculei.

În câteva secunde, tabloul bacovian capătă viață, regizorul întorcându-i în timp pe spectatori, mai exact în mediul rural al anului 1953, asta pentru a putea înțelege mai bine firul evenimentelor.

Desfășurarea acțiunii surprinde traiul obișnuit al țăranului român în perioada verii, unde bărbații, stâlpi ai familiilor, dezbăteau tot felul de probleme politice la crâșmă, în timp ce femeile se ocupau cu treburile gospodărești și creșterea copiilor. Marea nemulțumire a două dintre familii începe să apară în momentul în care află despre idila consumată prin lanurile de grâu a copiilor lor, ascunderea rușinii necesitând organizarea unei nunți de-ndată.

Cum o nuntă la țară nu merge fără lăutari, fără o masă îmbelșugată cu bucate provenite din sacrificarea animalelor crescute și nici fără băuturi din prunele și strugurii adunate din propria livadă, nuntași se văd nevoiți să întrerupă fericitul eveniment ca urmare a morții lui Stalin considerat „părintele popoarelor”. Tuturor li se aduce la cunoștință că evenimentul tragic interzice orice fel de manifestări menite să perturbe liniștea necesară doliului internațional promovat de ruși.

În ciuda amenințării, nunta se mută în casa socrului mic, acompaniată de o liniște deplină, liniște în care nici musca nu trebuie să se audă. Pentru a evita orice zgomot, nuntașii renunță la tacâmuri și mănâncă cu mâna, copiii sunt legați la gură pentru a înăbuși orice risc, iar lăutarii mimează întreținerea atmosferei.

Excepția de la regulile stabilite are loc în momentul în care mireasa, invitată de soț la dansul mirilor, conștientizează că de fapt cea mai importantă zi a vieții sale e pe cale să se transforme într-un adevărat coșmar. Socrul mic, văzându-și odrasla tristă, rupe tăcerea și ordonă tuturor să spargă liniștea de mormânt, fapt care invocă începutul unui deznodământ tragic.

La auzul gălăgiei, tancurile rusești invadează casa, socrul mic este ucis, toți bărbații sunt luați și pedepsiți cu „pedeapsa capitală”, în urmă rămânând femeile și singurul vlăstar masculin, copilul președintelui de partid la acea vreme, ajuns în timp primar în satul văduvelor.

Finalul filmului aduce din nou în prim-plan echipa de televiziune care încearcă să scoată o declarație de la tânăra mireasă de atunci, ajunsă astăzi la vârsta a treia, despre cel mai tragic moment din viața sa, însă mireasa îmbătrânită și surdă, care numai discerne trecerea anilor, se întreabă: „Ce să ne mai luați?”, asta după ce aplicarea comunismului și moartea lui Stalin a reușit să fure destinele oamenilor și să pună stăpânire asupra traiului mioritic.

Nu uitaţi! Festivalul de film se va desfăşura pe tot parcursul acestei săptămâni, pelicule care vor rula fiind programate după cum urmează:

– marți, 11 august: Orient Express (RO, 2004, regia: Sergiu Nicolaescu);

– miercuri, 12 august: Balul de sâmbătă seară (RO, 1967, regia: Geo Saizescu);

– joi, 13 august: Osânda (RO, 1976, regia: Sergiu Nicolaescu);

– vineri, 14 august: O poveste comună (SRB, 2019, regia: Gordan Kičic);

– sâmbătă, 15 august: Tsatsiki, tata şi războiul măslinilor (SWE, 2015, regia: Lisa James Larsson);

– duminică, 16 august: Parcul de distracții (USA, 2019, regia: Dylan Brown).

• Tweet
• Pin It