Nu uniforma te face om

„Nu titlurile onorează oamenii. Oamenii onorează titlurile”. Sunt cuvintele lui Machiavelli îndreptate spre oamenii politici ai vremurilor sale. Titlurile nu au rămas singurele simboluri pentru autoritate. Au apărut, de exemplu, uniformele cu trese, cu stele, cu epoleți, cu fireturi. Dar ce onoare au adus uniformei vreodată cei care au stat la dezbateri în loc să acționeze?

Întrebarea mi-a venit după ce am văzut incendiul dintr-un bloc din Constanța, care a făcut o victimă, o femeie de 57 de ani. A ales să sară de la etajul șase în loc să ardă de vie. Pompierii nici nu au văzut-o și probabil că ar fi trecut neobservată dacă nu ar fi căzut chiar între ei. Disperarea femeii pusă în fața a două pericole amintește de tragedia surprinsă în fotografia celebră The Falling Man. Jonathan Eric Briley cade câteva sute de metri în gol după ce al doilea avion a lovit turnurile gemene. Singura diferență între constănțeană și american este că ea ar fi putut să fie salvată cu o scară extensibilă sau o plasă. Dar de unde așa ceva, că doar trăim în România.

În momentele când aud despre un incendiu sau o urgență îmi amintesc de cum a ars vârful clădirii Consiliului Județean Caraș-Severin. Trecând peste faptul că a fost nevoie de intervenția mașinilor ISU Timiș, nu pot uita imaginea cu cei doi pompieri care erau în vârful scării și se câcâiau în fața focului. De ce? Simplu, pentru că nu aveau presiune destulă în furtun nici măcar pentru a mângâia flăcările, darămite pentru mai mult. Să nu mai spun de ce s-a întâmplat în această săptămână, când ore întregi circulația a fost deviată în Reșița din cauza unui pachet suspect pe care doar pirotehniștii SRI din Timișoara îl puteau investiga. Proceduri peste proceduri, moșmondeli peste moșmondeli și „nu este responsabilitatea mea” peste „nu este de competența mea”…

Cine este de vină pentru pierderea unei vieți nu este o întrebare care să mai conteze în asemenea cazuri. Trăim într-o țară în care până și Newton ar fi acuzat post-mortem pentru căzătura victimei. Dar episoade de acest fel rămân o pată pe care nu cei indiferenți și incompetenți o cară, din contră. Pentru fiecare pompier care se uită la o casă care arde este unul care iese dintre flăcări cu un copil în brațe. Același lucru se poate spune și despre polițiștii care pun cătușe la mâna interlopilor, în timp ce alții fac de rușine uniforma și aleg sa forțeze cusăturile portofelelor cu șpăgi.

Un jandarm bucureștean mi-a spus în urmă cu ceva timp că uniforma nu îți dă mai multă putere decât deja ai. Și are dreptate. Uniforma nu trebuie să fie o unealtă pentru impunerea respectului. Uniforma trebuie să fie o garantare a instituției asupra calității celui care o poartă.

• Tweet
• Pin It