Un studiu realizat în perioada martie 2020-februarie 2021 de cinci universități din România indică faptul că în perioada școlii online interesul pentru cariera didactică a scăzut pentru 10% dintre profesori, în timp ce 30% se declară mai dedicați profesiei în urma acestei experiențe. Stresul este raportat ca fiind un inconvenient major.
Studiul a fost realizat de cercetători din universitățile care fac parte din Consorțiul Universitaria, iar la acesta au participat peste 10.000 de profesori din învățământul preuniversitar. Cercetarea și-a propus să verifice impactul în rândul profesorilor pe care l-a avut desfășurarea activităților cu elevii în perioada de suspendare a activității față în față, între lunile martie 2020 și februarie 2021.
„Unu din trei profesori din mediul rural susține că acest an a contribuit la creșterea propriei motivații pentru cariera didactică. (…) Studiul arată clar că, iată, după un an de școală online, cadrele didactice din învățământul preuniversitar, cu accent pe zona rurală, și-au îmbunătăți competențele tehnice necesare pentru utilizarea tehnologiei în actul educațional. Pe de altă parte, din păcate, cu toate eforturile depuse de MEN în acest sens, studiul nu aduce vești bune și în ceea ce privește accesul la un computer performat. Atât în mediul rural, cât și în cel urban, acest neajuns se păstrează la același nivel ca acum un an. Ceea ce însă poate fi chiar mai important decât toate celelalte este faptul că la nivelul întregului eșantionul al studiului s-a evidențiat o creștere semnificativă a nevoii de pregătire pedagogică specifică pentru proiectarea și implementarea de acțiuni educaționale digitale.”, a declarat rectorul UVT, Marilen Pirtea.
Studiul arată și faptul că pentru profesori, desfășurarea unei activități de calitate cu elevii se ancorează în proporție de 60% în pedagogie și 36% în tehnologie.
„La începutul pandemiei, în opinia profesorilor, tehnologia ocupa un loc central al activității didactice (57%), depășind cu mult preocupările privind aspectele pedagogice (38%). Este un semnal că, între timp, perspectiva s-a modificat, în sensul că eficiența educației online, în opinia profesorilor, este adusă de felul cum curriculumul clasic este «tradus» și predat în varianta online, prin ce metode și strategii, cum este stimulată interactivitatea, cum pot fi menținute apropierea inter-subiectivă și suportul afectiv, prin ce forme și instrumente se realizează evaluarea sau se întărește motivația în învățare.”, a remarcat Constantin Cucoș, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Cele mai mari dificultăți în realizarea de către profesori a activităților didactice la distanță sunt, în ordine: nivelul de stres psihic, social, tehnic, lipsa unui cadru metodologic adecvat pentru pregătirea, îndrumarea și desfășurarea activităților online, insuficient timp pentru planificarea/organizarea lecțiilor, lipsa unui computer suficient de performant, lipsa timpului necesar pentru înțelegerea și utilizarea adecvată a instrumentelor și resurselor digitale, lipsa instrumentelor pentru gestionarea clasei, pentru feedback și evaluare, dar și lipsa unui spațiu adecvat (acasă) pentru realizarea de activități didactice.
Pentru cercetare au fost luate în calcul 10.246 de chestionare completate online de cadre didactice din învățământul preuniversitar în perioada 4-20 februarie 2021. Unele date au fost corelate cu rezultatele etapei I (martie 2020), cu 6.436 de respondenți din învățământul preuniversitar. Investigația relevă măsurile de sprijin necesare și poate constitui baza pentru decizii la nivel local și din partea Ministerului Educației.
Autor: Mirela Miclea