Niște mitocani

Nu vreau să credeţi şi nici măcar nu mă declar un pudibond. Dar, în opinia mea, eticheta trebuie respectată la anumite niveluri. Mai ales dacă ştii că se înregistrează atât video, cât şi audio. Astăzi un senator al Parlamentului României, nici nu contează că este PSD, putea fi din orice altă formaţiune politică, i se adresează preşedintelui comisiei de apărare cu un limbaj de cartier, suburban sau acceptat între băieţii de la peluză sau reuniţi la o bere. Ce m-a uimit este că, în loc ca preşedintele să-i dea un cartonaş roşu golanului, a continuat şedinţa ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. Asta mă face să cred că ieşirea verbală şi vulgară a senatorului este o obişnuinţă. Ştiţi, cam aşa ne alintăm noi, pe aici, prin Parlament! Şi ne mirăm că România este o ţară needucată. Când exemple de acest gen vin din chiar templul democraţiei, ce să le mai ceri concetăţenilor? Urmează să mai auzim o înregistrare cu preşedintele Iohannis, gen: „Hai, mă, dăte-n p..a mea, dă-mi mai repede paltonul”. Se pare că am uitat de tot de etichetă, de prestanţă. Se dovedeşte că educaţia ne-a părăsit de mult, lăsând loc analfabeţilor comportamentali. Este, în opinia mea, inadmisibil ca, de la nivel de senator, în şedinţă publică, să te exprimi cu organul în gură. Neam de traistă, cum s-ar zice. Şi acest neam de traistă adoptă legi în România. El vine şi ne spune, cu un plic cu ceva mai bine de vreo sută de milioane vechi în buzunar, că pensiile nu pot fi mai mari de 15, 20 de milioane. Cred că, prin această insipidă întâmplare, tocmai am obţinut dovada că manelismul este prezent şi produce efecte în Parlamentul României.

/** clever pariuri **/ /** sfarsit clever **/