Necesitatea de a avea o Românie conectată la internet!

Acest an ne-a demonstrat cât de important este internetul în viaţa noastră. Pandemia ne-a forţat să devenim „virtuali”, a accelerat informatizarea societăţii şi a activităţilor noastre. De la smart working la şcoala online, toate au devenit dependente de o conexiune la internet, preferabil de viteză cât mai mare şi care să nu „cadă” prea des.

Astfel, asigurarea accesului tuturor românilor la internet de mare viteză și alfabetizare digitală au devenit nevoi de bază în orice aspect cotidian, inclusiv sănătate, educație și muncă.

Lucrurile esențiale – educație, muncă – depind acum parțial de accesul la internet și de competențele digitale. Schimbarea produsă de pandemie înseamnă o accelerare uriaşă înspre noile tehnologii şi modalităţi de conectare. Dar trebuie să privim partea sa pozitivă, dincolo de unele anxietăți pe care le poate produce unora dintre noi: pe măsură ce va crește digitalizarea și automatizarea serviciilor publice, relația cu autorităţile va fi mai mai facilă, se va muta tot mai mult pe Internet, ceea ce va însemna o simplificare şi cât mai puţine ore consumate.

Avem aproape un milion de români din peste 350.000 de gospodării în zone albe NGN (New Generation Networks, cu viteze de 30mps sau mai mari), conform datelor ANCOM.  Din păcate, foarte puțin, iar liniile de finanțare din rural disponibile până acum nu au fost utilizate la potențialul lor de către subiectele care le-ar fi putut accesa.

Serviciile de sănătate şi Internetul

 Asigurarea accesului la servicii de sănătate este considerat în întreaga lume un drept fundamental al individului și constituie o condiție de bază pentru îmbunătățirea sănătății populației.

În mediul rural, accesul dificil la servicii de sănătate, calitatea mai scăzută a acestora și problemele socio-economice cu care se confruntă familiile cele mai vulnerabile sunt surse de inechitate care pun în pericol potențialul de dezvoltare al copiilor. De aici, și indicatorii de malnutriție, mortalitate și morbiditate disproporționat de mari în mediul rural. Raportul „Human Capital Index”, dat publicității pe 16 septembrie de către Banca Mondială, spune că un copil din România poate atinge, la vârsta adultă, doar 58% din potențialul de productivitate al unui adult educat și sănătos, nivel mai scăzut decât media pentru țările din regiunea Europa și Asia Centrală.

O altă constantă este clivajul rural/urban: rata mortalității infantile în mediul rural (7,9) este mult mai mare decât de cea din mediul urban (5,3). Decalajul urban-rural înseamnă că diferența dintre șansele copiilor din mediul rural la supraviețuire față de cei din mediul urban s-a mărit în perioada 1990-2018. Un aspect trist şi pentru care ar trebui să răspundă toate guvernele care ne-au condus după Revoluţia din decembrie 1989 şi mai cu seamă cele care ne-au condus destinele începând cu anul 2007, data aderării noastre la Uniunea Europeană, când fondurile puse nouă la dispoziţie ar fi trebuit să inverseze trendul negative al perioadei actuale.

Accesul la informații prin telefonie sau internet și la servicii de telemedicină, precum și educația digitală în mediul rural, pot reduce din acest clivaj între rural și urban, facilitând accesul la servicii de sănătate.

Aceasta presupune o interfaţă operativă pacient – sistem medical. Sistemul trebuie să ofere teleconsultaţie (asistenţă medicală de la  distanţă), servicii pentru prevenție și monitorizare (inclusiv pentru gravide și nou-născuți), monitorizarea pacienţilor care suferă de boli cronice şi necesită supravegherea unui specialist  indisponibil  local, orientarea  bolnavului către cel mai  indicat loc de tratament, îngrijire medicală şi refacere.

Educaţia şi internetul

Analiza noastră o începusem tocmai cu acest domeniu şi aplicaţiile tehnologiei informaţiei sunt cele mai evidente aici.

Ne vedem nevoiţi să subliniem că abandonul şcolar reprezintă unul din punctele negre ale învăţământului românesc post-decembrist. La nivelul anului școlar 2017-2018, rata abandonului școlar la nivel național în învățământul primar și gimnazial era de 1,7% (adică aproximativ 30.000 elevi!). Mediul rural se confruntă cu un număr considerabil mai mare de copii care abandonează școala, cu un procent de 2,2% în 2015, față de cel urban cu 1,5% în același an. În anul școlar 2016-2017, învățământul primar și gimnazial a înregistrat o rată a abandonului de 1,1% în urban și de 2,3% în rural.

Adoptarea unor soluții de învățământ la distanță poate constitui o soluție eficientă în special pentru ciclul gimnazial, unde ponderea elevilor din rural constrânși să facă naveta crește semnificativ față de ciclul primar, iar deficitul de cadre didactice calificate se răsfrânge cel mai puternic asupra calității actului de învățare.

Cadrele didactice calificate, nefiind constrânse astfel la relocare pentru exercitarea actului didactic, pot fi mobilizate în sistemul școlar rural și pot contribui la creșterea nivelului performanței școlare.

Eliminarea navetismului școlar poate conduce la o reducere a riscului de părăsire timpurie a școlii și la un contact mai facil și mai eficient al elevilor și a familiilor acestora cu școala.

Efectuarea stagiului școlar în propria comunitate contribuie la creșterea atașamentului copilului pentru localitatea de proveniență, a integrării lui sociale în mediul de apartenență, reducând astfel tentația soluției migraționiste și susținând eforturile localităților rurale de a păstra resursa umană tânără.

Socializarea în mediul tehnologiilor online, a soluțiilor la distanță, poate deschide copilului perspectiva către forme de integrare pe piața muncii prin telemuncă, generând reflexul aducerii prin tehnologie a soluțiilor în comunitatea de apartenență, nu prin părăsirea acesteia, frânând astfel perpetuarea soluțiilor de realizare personală și profesională prin relocare și migrație.

Fără acces la Internet la o calitate care să poată acoperi și gospodăriile cu mai mulți copii de vârstă școlară cu ore ţinute simultan, acest decalaj va crește și mecanismele de a-l recupera vor scădea.

Implementarea catalogului digital și a unor sisteme de alertare și identificare timpurie a abandonului școlar pot contribui la dezvoltarea unor programe de intervenție adecvate și aplicate în timp util.

Ce ne dorim noi:

  • Oricine, oriunde în România, trebuie să aibă acces la internet de mare viteză și, odată cu asta, acces la oportunitățile de viitor.
  • Acoperirea a peste 96% din populaţia României cu internet NGN.
  • Generalizarea și facilitarea accesului la servicii de telemedicină în mediul rural, acordând prioritate comunităților vulnerabile și celor aflate la distanțe mari față de spitalele județene.
  • Generalizarea și facilitarea accesului la învățământul online în mediul rural și la resurse educaționale deschise, atât în contextul crizei sanitare actuale, cât și avand în vedere penuria de cadre didactice din mediul rural.
  • Facilitarea dezvoltării competențelor digitale în rândul populației din zone vulnerabile.
  • Facilitarea accesului sigur la internet și servicii publice.

Direcții de acțiune 

  • Necesitatea definirii internetului ca serviciu de interes economic general (SIEG):

SIEG-urile sunt servicii cu caracter economic a căror furnizare poate fi considerată ca ținând de interesul general, cum ar fi, de exemplu, furnizarea de bază, accesibilă public, de energie, de telecomunicații, de servicii poștale, de transport, de apă și de servicii de eliminare a deșeurilor.

  • Instituirea unor mecanisme tehnico-economice pentru extinderea rețelelor de internet în mediul rural – Program Național dedicat.

Prioritizarea trebuie să fie făcută pornind de la comunitățile vulnerabile din punctul de vedere al accesului la serviciile medicale și de educație.

Sprijin național pentru fiecare localitate astfel încât măcar într-un loc public dotat și cu prize să fie acces gratuit la Wi-fi, astfel încât cei care nu își permit accesul acasă să se poată conecta acolo. Această măsură este și parte din programul cadru de priorități USR-PLUS pentru dezvoltarea locală.

Identificarea surselor de finanțare – depunerea unui/unor proiect(e) integrat(e) care să combine toate sursele posibile de finanțare (în special cele nerambursabile):

– Facilitatea de Redresare și Reziliență (Next Generation EU): Proiect integrat pe Pilonii Transformare Digitală, Coeziune Socială, Garanția pentru Copii;

– Viitorul Program Operațional Regional, Axa Prioritara 7 – „Digitalizare în educație”;

– Viitorul Program Operațional Sănătate, Axa Prioritară 6 – „Digitalizarea sistemului medical”;

– InvestEU: Axa 4 – Dezvoltarea infrastructurii de conectivitate digitală pentru creșterea accesului și a calității, în special în zonele rurale și periferice.

  • Configurarea soluțiilor optime, de la regiune la regiune, pentru gestionarea acestui nou serviciu de interes economic general, din punct de vedere legislativ și al reglementării.

Urmăriți activitatea lui Daniel Toda, candidat USR PLUS Timiș pentru Camera Deputaților, aici.

(E)