Ne e bine, nu?

Un copil de 13 ani s-a spânzurat. Trist. Copilul era instituţionalizat la una dintre casele de copii din Caraş-Severin. Mai precis, la Zăgujeni. Mulţi sar şi acuză angajaţii de lipsă de interes, de rea voinţă etc. Nimeni nu vrea sau nu are curajul de a spune clar şi direct despre bagajul genetic al acestor nefericiţi ai soartei. Îmi puteţi răspunde sincer la cel mult trei întrebări? Sau, pentru a simplifica, doar la una. Ce fel de părinte îşi abandonează copilul? Exclud din start situaţiile orfanilor în urma unor accidente, catastrofe etc. Un părinte normal, cu responsabilitatea facultăţilor mintale, se hrăneşte cu aer şi nisip plus ceva apă, pentru a-şi creşte odrasla. Dezaxaţii şi patologicii îşi trimit copiii în orfelinate. Şi, culmea, că tot am plecat de la cazul copilului de la Zăgujeni, dacă se întâmplă ceva rău cu copilul, acuzăm instituţia că nu a avut grijă de el. Păi, măi, nesimţitule, iresponsabilule, ţi-ai trimis copilul la orfelinat şi acuzi oamenii de acolo că odrasla ta, purtătoarea genelor tale decrepite s-a spânzurat? Ce-ai făcut pentru el? De ce l-ai abandonat? Culmea ar fi să ceri şi ceva despăgubiri materiale, că tot nu şi-a făcut statul treaba în locul tău! Mizerie, promiscuitate, toate adunate de un tată hoţ şi o mamă iresponsabilă cu o victimă minoră. Că tot vorbim de iresponsabilitate. Se dă un bolnav psihic. Violent verbal. Terorizează toată populaţia din jur. Suni la locali şi la oficiali poliţişti, totul se reduce la un proces verbal de contravenţie. Care amendă nu va fi plătită în veci. Bolnavul se manifestă în continuare. Din fericire, doar ameninţă, deşi are cuţit la purtător. Dacă, zic şi eu, crezând că sunt în posesia facultăţilor mintale, văzând bolnavul mintal sesizez poliţiştii locali care îl imobilizează şi îl transportă pe bolnav la spital unde va fi reţinut pentru tratament, se cheamă că încălcăm anumite drepturi. Adică, dacă nu bagă cuţitul în cineva, nu poate fi reţinut! Două cazuri luate din şanţurile societăţii în care trăim. Imposibil de rezolvat. Pentru că nu avem oameni dedicaţi meseriei. Oricât vi s-ar părea de puşcăriabile, şi politica şi administraţia sunt meserii ce pot fi făcute cu dedicaţie şi cu spirit de altruism faţă de cetăţeni. Dar, în cele din urmă, cum spuneau anticii, contează şi ce fel de cetăţean alegi să fii.

• Tweet
• Pin It