Ne ard pădurile și ne sunt ucise speciile din Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița
Administrația Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița trage un semnal de alarmă privind incendierea vegetației uscate, scăpate adesea de sub control și care afectează grav echilibrul ecosistemelor.
Aceste incendii au un impact negativ grav asupra speciilor, iar situația devine și mai gravă când este dat foc terenurilor adiacente sau aflate în aria protejată.
Administrația Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița avertizează care sunt riscurile majore în urma unui incendiu:
- Vegetația pajiștilor permanente este distrusă. Prin dispariția vegetației se intensifică șiroirea, eroziunea, mai cu seamă în arealele susceptibile în mod natural la eroziune;
- Crește riscul de inundații;
- Crește temperatura solului expus la radiațiile solare ca urmare a pierderii covorului vegetal, astfel fiind alterate habitatele;
- Speciile existente în zonă – nevertebrate, reptile, micro mamifere, păsări – sunt ucise, le este distrus habitatul natural și arealul de înmulțire. Asta duce la o scădere semnificativă a numărului de exemplare. Cum aceste specii reprezintă, în general, hrana prădătorilor din zonă – vulpi, păsări de pradă etc. – aceștia se vor reorienta către gospodăriile oamenilor pentru obținerea hranei;
- Fumul produs de incendii afectează sănătatea umană, cauzând afecțiuni ale ochilor, pielii și la nivel respirator.
Conform legislației în vigoare, personalul Administrației Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița poate sancționa cu amendă cuprinsă între 2000 și 5000 lei, conform Legii 171/16.07.2010 și Ord. 163/2009, persoanele care pornesc incendii de vegetație uscată pe teritoriul Parcului.
De asemenea, LEGEA Nr. 307 din 12 iulie 2006 (republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 297 din 17 aprilie 2019) privind apărarea împotriva incendiilor / ART. 45 prevede:
Constituie contravenții următoarele fapte și se sancționează după cum urmează:
- Cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei: nerespectarea de către primar, administrator sau conducătorul instituției a obligațiilor de informare a inspectoratului despre izbucnirea și stingerea, cu forțe și mijloace proprii, a unui incendiu și de transmitere a raportului de intervenție;
- Cu amendă de la 1.001 lei la 2.500 lei: neanunțarea, prin orice mijloc, a serviciilor de urgență, a primarului sau a poliției de către persoana care observă un incendiu și, după caz, neluarea măsurilor, după posibilitățile sale, pentru limitarea și stingerea incendiului;
3. Cu amendă de la 2.501 lei la 5.000 lei: inacțiunea persoanelor fizice şi juridice aflate în apropierea incendiilor produse la păduri, plantații, culturi agricole, miriști, păşuni şi fâneţe şi care nu intervin imediat cu mijloacele de care dispun, pentru limitarea şi stingerea acestora.
Administrația Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița va sesiza Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură referitor la orice teren afectat de incendiere premeditată, urmând ca APIA, conform normelor sale, să reducă plățile sau să excludă de la plată una sau a mai multe scheme de sprijin accesate de către proprietari în cursul anului calendaristic în care a avut loc constatarea, pentru unul sau mai mulți ani, cu excepția cazurilor de forță majoră sau circumstanțe excepționale care au împiedicat respectarea acestor norme.
Ca urmare a tuturor celor de mai sus, sunt rugați toți cei care consideră incendierea vegetației uscate o practică acceptabilă, să renunțe la această modalitate de curățare a terenurilor, pentru binele tuturor – oameni, specii, habitate sau, de ce nu, măcar pentru a nu fi sancționați financiar.
Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița este o arie protejată de interes național, situată la limita sud-vestică a țării, în sudul Munților Aninei din județul Caraș-Severin. A fost înființat ca parc național în ianuarie 1990 și a fost declarat arie protejată prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000.
Zona cuprinde valori naturale și culturale, iar în iunie 2017, o suprafață de peste 4200 hectare de pădure seculară de fag de pe teritoriul parcului a fost introdusă în patrimoniul natural UNESCO. Valoarea inestimabilă a acestei arii protejate este dată de habitatele caracteristice – făgete seculare, alun turcesc, tufărișuri de liliac, mojdrean și scumpie, precum și de pajiștile de pe stâncăriile calcaroase, cu o mare diversitate floristică, în care pot fi identificate peste jumătate din speciile de orhidee spontane din România.
Teritoriul parcului este un cadru prielnic pentru numeroase specii de insecte, păsări de tot felul și diverse mamifere. Cheile cursurilor de apă sunt bogate în pești, iar existența peisajului carstic și a unui climat cu un pregnant caracter submediteranean, face posibilă și observarea unor specii cum ar fi scorpionul carpatin sau vipera cu corn.
