Mare bucurie. A trecut moțiunea, a picat Dăncilă. Ura! Dar îmi inspiră mai degrabă un „ura și la gară”. De ce?
Pentru că opoziția a avut mai multe șanse de a demonstra capabilitatea de a conduce această țară. Prima dată, Coaliția Democrată. Care, începând cu 1996, a vândut prin celebrul FPS tot ceea ce mai supraviețuia în industria românească. Au venit apoi marinerul președinte și, fără nicio ironie, excelentul primar de Cluj care însă s-a dovedit un tandem nociv pentru cetățenii de rând ai acestei țări pe când primarul actual era premier. Am avut în 30 de ani o succesiune de așa-zise guverne de stânga și de dreapta. Am avut și președinți, tot autointitulați de stânga sau de dreapta. Tot timpul, cetățenii s-au simțit frustrați. De ce? Pentru că, indiferent de orientarea doctrinară, populația a suferit. În absolut toate guvernările de după 1989, oamenii de rând nu au trăit, au supraviețuit. După decembrie 1989 s-au constituit găștile de partid, cu cireașa de pe tort, revoluționarii. Cei din urmă, pentru liniștea derulării matrapazlâcurilor de început ale politicienilor, probabil. Bani, bani și iar bani. Cât mai mulți și într-un dispreț total față de națiune. Revenind la moțiunea de astăzi, nu pot descrie tot circul din Parlament decât ca un alt amărât de număr al iluzionistului de circ ce-și cerșește aplauzele pentru a acoperi iluziile unei zile nereușite. Cică vor anticipate. Vor guvernare. Vor binele țării. Cine? Ponta, Hunor, Tăriceanu, Orban, Băsescu? N-au dovedit enumerații că au făcut țara praf? Cine îi mai crede că vor face altceva? Poate președintele Iohannis care a călcat Constituția în picioare, militând politic pentru adoptarea moțiunii de cenzură. Să nu credeți cumva că plâng pe umărul pesediștilor. Nicidecum. Au oprit investițiile, au majorat forțat și artificial salariul minim pe economie, au căscat o prăpastie între venitul bugetarului și al celui de la privat etc. Ce vreau să vă spun la final, pentru a reveni la titlu? Cred că am scăpat de dracul și am dat de tată-su.