Monument în onoarea partizanilor anticomunişti din Munţii Banatului

Partizanii din Domașnea, Teregova, Rusca Teregova, care au luptat împotriva uraganului comunist și colectivizării, au fost pomeniți în rugăciune de episcopul Caransebeșului, PS Lucian, cu ocazia sfințirii Monumentului Apărătorilor Ortodoxiei din Banat în Perioada Comunistă, de la intrarea în comuna Domașnea.

Domașnea a fost, începând cu anii 1946-1947, unul dintre cele mai importante centre de luptă anticomunistă din Munții Banatului. Mulți au fost cei care s-au jertfit pentru această cauză, cum la fel de mulți au fost și cei care au fost întemnițați pentru același crez. Se spune că fiecare familie sau casă din Domașnea a avut pe cineva la „Gherla”, „Aiud”, la „Canal” sau „în Bărăgan”.

La acțiune a fost prezent și președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, care a declarat că se bucură a că a putut participa la dezvelirea unui monument dedicat unor oameni care au crezut într-un țel.

„Mă închin astăzi în fața dumneavoastră, urmașilor celor care la începutul anilor 50 au luptat cu arma în mână pentru libertatea lor și a românilor. Inaugurăm acest monument alături de două instituții surori, Armata Română și Biserica Ortodoxă, instituții care de-a lungul timpului au contribuit decisiv la crearea și păstrarea Statului Național Unitar Român. De altfel, am ascultat împreună Imnul României și cântecul bisericii «Preoți cu Crucea-n mână, căci oastea e creștină». Vă felicit, Prea Sfinția Voastră, pentru această inițiativă de a ridica acest monument aici”, a declarat președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, Silviu Hurduzeu.   

Ceremonialul religios a fost urmat de unul militar, prezentat de Brigada 18 Cercetare-Supraveghere Banat.

Gheorghe Benghia; Spiru Blănaru; Gheorghe Munteanu; Gheorghe Cristescu zis Galea; Ilie Cristescu zis Voica; Anisoara Horescu; Nicolae Horescu; Ion, Petru și Nistor Duicu, zisi Boieru; Dumitru Isfanut zis Sfârloaga; Petru Puschița zis Mutașcu; Vichenta Puschița; Constantin Romanu; Nicolae Romanu; Petru Romanu, zis Petru Partizanu; Gheorghe și Nistor Urdareanu – pentru noi, cei de azi, acestea sunt doar nume, însă pentru cei care au suferit, pentru familiile lor, acești oameni au fost un exemplu de eroism. Despre fiecare scrie Miodrag Milin în cartea sa „Rezistența anticomunistă din Munții Banatului”.

Episcopul Caransebeșului, PS Lucian, a vorbit despre rolul important pe care Biserica l-a avut în păstrarea identității naționale și în educația poporului, inclusiv în perioada comunistă, cu toată represiunea deschisă asupra tuturor cultelor. Chiar dacă în acea perioadă Școala și Biserica s-au separat și au suportat fiecare dintre ele tratament de ideologizare, iar în cazul Bisericii, o anulare efectivă a rolurilor sale sociale și educaționale, cele două instituții cu rol formativ s-au reapropiat după Revoluția din 1989 într-un amplu demers de cooperare.

Preasfințitul Părinte a subliniat faptul că printre cei care au mărturisit credința în vremea comunismului s-au aflat foarte mulți miniștri și parlamentari din perioada interbelică, amintind printre altele numele a doi teologi ajunși miniștri ai educației și prigoniți de regimul de tristă amintire: Simion Mehedinți (ministru al instrucțiunii publice în 1918) și Mitropolitul Nicolae Colan (ministru al educației naționale, cultelor și artelor în 1938-1939, pe când era Episcop al Vadului, Feleacului și Clujului).

Menționăm că și la Caransebeș a fost înălțat un monument în amintirea celor care s-au jertfit pentru libertatea și onoarea României. Printre cei citați se regăsesc mai mulți domășneni: Ilie Cristescu-Voica, Ion Duicu, Nistor Duicu, Gheorghe Urdăreanu și Gheorghe Cristescu-Galea, căzuți în lupte; Petru Puschita-Liber și Dumitru Isfănuț-Sfârloagă, executați fără sentință judecătorească; Spiru Blănaru și Petru Pușchită-Mutașcu, executați cu sentință.