Moldoveanul, drona și pălitura!

1475, iarna. Anul în care otomanii atacă Moldova, venind dinspre gurile Dunării și litoralul românesc, neinclus la acea dată pe agenda agențiilor europene de turism. Spahii, cât frunză și iarba, erau conduși chiar de vestitul Suleiman Pașa, rudă îndepărtată cu Suleyman Magnificul, cel care interpretează rolul principal în serialul cu același nume difuzat pe KANAL D.

Puzderie de turcaleți, care călare, care pe jos, mărșăluind într-o demonstrație de forță, nemaivăzută până atunci pe meleagurile moldave, de la bucătari, ospătari, grăjdari și eunuci, până la temuții ieniceri și spahii. Dar, exact ca în Scrisoarea a III-a a lu’ Eminescu al nostru, moldovenilor li s-a fâlfâit de dușmani și nu s-au temut o clipă de ei căci, așa cum consemna cronicarul în letopiseț, de partea lor au avut râul, ramul și iubirea de moșie. Ba, chiar și vântul, care începuse să sufle cu putere chiar atunci, în ziua aceea de vineri, 10 ianuarie, zi în care moldovenii postiseră și se rugaseră dimineața în biserică să termine repede și cu bine bătălia ca să aibă un weekend liniștit.

Calm, și fără să-și piardă cumpătul, Ștefan cel Mare și Sfânt, i-a convocat pe cei mai destoinici generali ai săi, întrebându-i ce este de făcut când a aflat că raportul de forțe era de 1 la 5 în favoare stră, stră, străbunicilor lu’ Ercep Erdogan și Fatih Terim, cel de la Galatasaray.

„Luptăm, Măria Ta, asta facem. Chiar dacă raportul ăsta are o marjă de eroare de plus, minus trei la sută, tot ne vom da viața pentru țară și popor și al său conducător. Adică, pentru tălică”.

Zis și făcut, moldovenii au luptat ca niște lei paralei, după cum aveau ei să se laude peste veacuri, deși nu văzuseră în viața lor un asemenea animal de safari. I-au atras pe otomani mai la deal de Vaslui, într-o vale mlăștinoasă și urât mirositoare, de la gropile neconforme cu gunoaie menajere, și au început să-i căsăpească ca pe hoții de cai. Pe unii i-a făcut șnițele de la atâtea lovituri cu parul și ciocanul, iar pe alții i-au tocat mărunt, mărunt, ca pentru pârjoale moldovenești.

Nechezau caii, croncăneau ciorile, chirăiau otomanii, mlaștina aia se făcuse roșie de la atâta sânge vărsat, iar cerul se înnegrise de la corbii pregătiți de festin. Pe scurt, turcaleții au luat bătaie la curul gol și puțin a lipsit ca însuși Suleiman Pașa să fie luat prizonier și prezentat ca trofeu de război în cetatea de scaun a lu’ Ștefan cel Mare.

550 de ani mai târziu, istoria se repetă. Cu o singură observație, nu mai e vorba de invazia urmașilor lu’ Suleiman Pașa, ci de un atac cu o dronă rusească. Război modern. O dronă care a survolat cerul senin al patriei venind dinspre răsărit, apoi județele Tulcea și Galați. Armata a trimis două avioane de luptă în urmărirea ei. Drona, când apărea, când dispărea de pe radare. Piloții și-au dat seama că era blândă, inofensivă, că nu venise să ne facă pagube ca-n Ucraina, ci doar să observe dacă fermierii au terminat arăturile și însămânțările de toamnă, și au lăsat-o în pace. Și bine au făcut, că dacă trăgeau cu tunul sau lansau vreo rachetă, cine știe ce nenorocire se mai întâmpla.

Până la urmă, drona s-a lovit de crengile unui corcoduș din gospodăria lui moș Gheorghe, un țăran autentic care a povestit cu lux de amănunte prin ce trecut în dimineața de marți: „Stăteam pe tronul privatei tradiționale din fundul grădinii butonând iPhon-ul 17 când, deodată am auzit un vuiet prelung, urmat de o bufnitură scurtă, dar zgomotoasă. Am sărit ca ars de pe tron și am ieșit repede din privată cu izmenele în vine. La doi pași de mine, un fel de lighean șifonat rău de tot, care piuia și pâlpâia slab. Sincer, mă așteptam ca de sub el să-și scoată capul omuleții verzi, dar nimic. Eu m-am uitat la dânsul, dânsul la mine, și la un moment dat mi s-a părut că a încercat să se ridice, așa că am luat un par și l-am pălit până când a amuțit. Apoi l-am sunat pe don primar, dânsul mai departe. Așa am aflat că arătarea aia care îmi violase mie proprietatea nu era OZN, ci dronă. Seara m-a sunat don ministru Ionuț și m-a felicitat, spunându-mi că făcusem treabă bună. Ba chiar foarte bună, cât două avioane de luptă la un loc.”

• Tweet
• Pin It