Lucică taică, n-am ce să-ți mai fac. Dacă și nea Ionel Ciucă spune că trebuie lămurită situația matale până la rocada lui cu Ciolacu și PSD, atunci chiar e groasă. E groasă și cu păr. Bine, nea Nicu nu e ca ăștia de la USR care ți-o trântesc de la obraz: „Bă, Bode, dă-te, bă, la o parte că te-ai făcut de rahat cu plagiatul tău. Hai, ușcheala, că nu mai ai ce căuta în Guvern.”.
Nea Nicu e mai cumpătat, mai așezat, mai ceva ca apa de Bobotează. L-a luat mai pe departe, pe după umeri, l-a tras într-un loc mai ferit și i-o explicat că l-o sunat nemțu’ de la Cotroceni să rezolve treaba cât mai repede. „Nu te supăra pe mine, Luci dragă, că îți spun să faci cumva să renunți la funcție. Știu că e greu să te trezești dimineața fără intendentul la ușă care pocnea călcâile, lua poziția de drepți și cu mâna la chipiu te saluta ca-n filmele alea cu Tom Cruise: «să trăiți, don ministru». E greu la început, o zi, două, hai o săptămână, dar după aia te obișnuiești. Îți căutăm un loc de muncă adecvat calităților matale și o să fie bine!”.
Acum, între noi fie vorba, ce să-i fi spus și bietul Ciucă? Dacă nu ar fi și el băgat în rahat până în gât din aceleași pricini, poate ar fi lăsat dracu’ bunul simț la o parte și i-ar fi tras un perdaf pe cinste: „Dă-ți demisia, Bode, că duci partidul lângă USR. Din cauza ta și a altora ca tine mi-e rușine să mai scot capul în lume. Ce să-ți fac dacă n-ai fost în stare să copiezi fără să te prindă ăștia?”. Dar așa, tace. Tace și înghite, gândindu-se că-i vine și lui rândul la judecata USR-ului și a populimii. Bine, nu săptămâna viitoare, nici în martie, ci când va fi momentul. Iar momentul nu-i departe. Știu useriștii când să-l aleagă.