Măcar în Postul Paștelui să fim, dacă nu mai generoși, măcar mai buni și mai înțelegători cu semenii noștri

După publicarea în Express de Banat a articolului „Are domiciliul în Reșița, dar a fost plasat în carantină în Băile Herculane! În frig, fără mâncare și fără să îl consulte nimeni!”, Facebook s-a umplut de comentarii pro și contra, vizat fiind nu doar autorul (subsemnatul), ci și tânărul Darius Panescu, pentru că a avut curajul, ca să nu spun tupeul, să se plângă unui jurnalist în legătură cu tratamentul de care avea parte.

Materialul de față nu se dorește un drept la replică, vreau să fac câteva precizări. În primul rând, tot ce s-a scris în articol s-a bazat pe discuția pe care am avut-o cu tânărul reșițean. Ea este înregistrată și asumată de către acesta. Pentru a afla și alte opinii despre cele discutate, am încercat în mai multe rânduri să iau legătura cu un responsabil de la nivelul județului, pentru a mi se confirma identitatea tânărului și dacă mă poate pune în legătură cu cineva din Băile Herculane. În condițiile în care aceste comitete județene pentru situații de urgență sunt chiar mai secretoase decât instituțiile ce se ocupă de păstrarea documentelor legate de Revoluția din decembrie 1989, e de la sine înțeles că nu a reușit demersul nostru.

Ca jurnalist, nu am făcut altceva decât să preiau și să transmit mai departe un mesaj pe care l-am considerat sincer, dovadă că, după publicarea articolului, Darius Panescu mi-a scris pe Facebook: „Nu știu cum au făcut de mi-au dat mâncare ok în seara aceasta. Sper să se continue la fel cu mâncarea”. Oare de ce ar fi trebuit să facă Darius această precizare, înainte să primească oprobriul public pe Facebook? De ce nu l-am crede că tocmai așa i s-a întâmplat în prima zi de carantină?

Și chiar dacă lucrurile nu ar fi stat așa cum mi le-a povestit, nu cred că acest tânăr ar trebui condamnat că s-a întors acasă din Anglia sau să fie etichetat în fel și chip de cei rămași acasă, în România, din diverse motive. Tratamentul de care a avut parte în comentariile postate pe Facebook îmi amintesc de vremurile în care erau blamați toți cei care se întorceau acasă din pribegie, pe motiv că ei nu mâncaseră salam cu soia!

Măcar în Postul Paștelui să fim, dacă nu mai generoși, măcar mai buni și mai înțelegători cu semenii noștri. Chiar și cu cei care sunt tineri, fără minte, închiși într-o cameră de hotel, cu gândul la iubitele de acasă.