Nu știu cine o fi avut ideea trăsnită și l-o poreclit Teodosie Șpagoveanu, pe când era doar episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, și nici măcar pentru ce fapte nedemne săvârșite cu voia sau fără voia celui care avea să ajungă mare, mare de tot peste ani și ani. Nu m-a interesat viața lui și nici nu mă interesează, ci doar vreau să subliniez că, vorba lu’ ceacea Nicu Novac: Lumea-i rea, lumea-i dușmană// Râde de-ai în suflet rană. Lumea asta-i rău facută//Îi faci bine, te zăuită. Cine știe cine o fi fost invidios pe el și, ca să se răzbune, i-o scos vorbele astea cu șpaga.
Cu siguranță însă un dram de adevăr există, potrivit zicalei bătrânești: „nu iese fum fără foc.” Mi-am amintit de asta după întâmplarea de sâmbătă când Arhiepiscopul Tomisului, Înalt Preasfinția Sa Teodosie a fost făcut de c…t, Doamne, iartă-mă, în fața credincioșilor strânși în Catedrala Episcopală, la slujba de seară. În timp ce ex Șpagoveanu recita rugăciune de dezlegare, din mijlocul enoriașilor, care cu capetele plecate, care îngenuncheați în fața Vlădicului, s-a auzit o voce tunătoare și supărată: „Să-mi dai banii înapoi, diavole ce ești!”
Au tresărit enoriașii, a tresărit și Prea Sfinția Sa care și-a rotit privirea jur împrejur în căutarea diavolului despre care se făcea vorbire. „De ce nu mi-ai dat banii mei? Sunt nepotul preotului Stănei Dumitru. Nesimțitule, diavole ce ești.”, Și iarăși priviri cercetătoare în stânga și-n dreapta și aceeași voce neiertătoare: „Să-mi dai banii înapoi, diavole ce ești!” Oamenii și-au făcut cruce și au scuipat în sân, iar Înalt Preasfințitul a rămas pe gânduri. Cu atât mai mult cu cât, cu ani în urmă, fusese suspectat că primise mită 850 de euro pentru a ajuta pe un amărât să intre la Facultatea de Teologie. Dar și pentru că procurorii DNA ceruseră condamnarea sa la închisoare cu executare și achitarea unui prejudiciu de 1,3 milioane de euro, fonduri europene. Sigur, bârfe, ce altceva?
A doua zi, Arhiepiscopia a demontat toate acuzele aduse, concluzia fiind una singură: ÎPS este curat ca lacrima. Ar fi fost și culmea să fi fost altfel. Ce vă spuneam eu, citându-l pe maestrul cântecului bănățean: Lumea-i rea, lumea-i dușmană.