Liviu Groza, colonelul care a muncit toată viaţa pentru a trăi şi după moarte!

Există în Caransebeș un om care a ajuns la o vârstă când nu mai face nimic pentru faimă, renume, glorie sau bani. Tot ceea ce lucrează este în interesul oamenilor pentru a cunoaște istoria!

 

Colonelul Liviu Groza este omul pe care poți să-l întrebi orice despre istoria zonei și el răspunde nu numai cu plăcere, ci știe să aducă emoție în istorisirea sa. Astăzi, colonelul Liviu Groza, Cetățean de Onoare al municipiului Caransebeș, împlinește venerabila vârstă de 83 de ani. Și cum municipalitatea nu-și uită personalitățile locului, conducerea urbei I-a oferit un buchet de flori colonelului.

 

Cu bucurie și emoție Liviu Groza ne-a declarat: „Cu toată sinceritatea vă spun că seară de seară fac o retrospectivă a vieții mele, o trecere în revistă a vieții, pas cu pas, și trebuie să mă bucur de ce am realizat. Nu aș vrea să mă credeți lipsit de modestie, am urmărit cu sfințenie crezul meu, am muncit toată viața ca să trăiesc și după moarte. Am convingerea că generațiile care mă urmează vor avea o sursă de inspirație, iar cei care vor îmbrățișa istoria vor avea de unde să se inspire, pentru că am lăsat o serie întreagă de documente, pe care, din cauza stării de sănătate, a vârstei, nu le voi putea cuprinde pe toate”, ne-a menționat colonelul.

L-am întrebat pe inimosul istoric, căruia parcă-i tremurau mâinile de emoție, care a fost omul care i-a schimbat viața și am aflat că sunt mai mulți. Dar în primul rând academicianul Constantin Daicoviciu. „El m-a prins de umeri și mi-a spus: «Mă, ocupă-te de Regimentul de Graniță, că acolo e o pagină albă de istorie». Și îmi pare nespus de rău că Muzeul din Caransebeș nu se străduiește să pună în valoare istoria acestui regiment. E păcat, e mare păcat că acest gol, Regimentul de Graniță, nu este oglindit. Cu alte cuvinte, Muzeul din Caransebeș nu își justifică numele”, a afirmat colonelul.

liviu groza

Puțini știu că, tânăr militar și împătimit de descoperirile arheologice și valoarea lor istorică, Liviu Groza a absolvit și o facultate de istorie. „De atunci m-am împrietenit cu Hadrian Daicovici, după aceea a apărut profesorul universitar Radu Vulpe, o somitate în istorie. Aș adăuga iarăși un pas deosebit de important în viața mea: plecarea la Viena. Acolo l-am cunoscut pe directorul Arhivelor de Război, doctorul Rianer Egger, care mi-a pus la dispoziție toată arhiva. Un alt om de mare ținută a fost doctorul Alexander Crișan. Mi-a trimis documente de o valoare inestimabilă. Cu Trințu Măran am publicat o serie întreagă de cărți legate de istoria Regimentului de Graniță. Cu alte cuvinte, datorită acestor oameni care m-au influențat eu am ajuns unde am ajuns”, a povestit sărbătoritul zilei.

 

Tinerii de azi ar trebui să vadă ce înseamnă să înveți, să studiezi, să cumperi din agoniseala ta o carte, să alcătuiești o bibliotecă care să aibă o valoare sentimentală deosebită, dar și valoare istorică și documentară peste timp. Dovada vie este colonelul Groza: „Am investit bani ca să pot să am o bibliotecă. La Viena am xerocopiat mii de pagini din cărțile care sunt despre războaiele austro – otomane din culoarul Timiș-Cerna. Unele dintre acestea nici nu se găsesc în România. Viața mea s-a schimbat la 180 de grade în momentul când am ajuns la Viena. M-am cutremurat când am văzut multitudinea de hărți și documente legate de Caransebeș, parcă îmi creștea inima când răsfoiam indexul respectiv și găseam nenumărate referiri la Caransebeș. Am beneficiat de un catalog, chiar de ziua mea, în 1989, mi l-a făcut cadou doctorul Crișan, mi-a ușurat extrem de mult activitatea, sincer vă spun”.

Dacă ar fi ca istoricul să le dea un sfat tinerilor din ziua de astăzi ar fi să învețe și iar să învețe: „Nu trebuie toți să îmbrățișeze istoria, dar pot deveni buni matematicieni, medici, ingineri. Eu merg în școli, vorbesc la 100 de copii, sunt mulțumit dacă 1 din 100 mă înțelege și-mi urmează pașii; pentru mine este o mândrie și o realizare. Când am trecut în rezervă m-am întrebat dacă voi mai fi de folos societății. Spre bucuria mea, am fost de folos și faptul că cele mai multe cărți le-am scris la pensie arată că microbul acesta nu a murit cu trecerea mea în pensie, dimpotrivă, s-a dezvoltat foarte mult. Acum lucrez la o carte cu viața generalilor graniței militare. Mai am în lucru un volum despre Reuniunea Română de Cântări și Muzică din Caransebeș, s-ar putea să public o istorie legată de aceasta. Am activitate, pentru că la vârsta mea trebuie să-i dau creierului de lucru pentru că altfel…” , a mai adăugat colonelul Liviu Groza, istoric și scriitor cu 55 de volume  publicate, zeci de expoziții fotodocumentare realizate, zeci de prelegeri ținute în fața elevilor.