Livia Mateiaș, creatoarea Tricourilor de Poveste: „Lumina care se află în interiorul fiecăruia dintre noi poate să ne ghideze spre pace și armonie”

A fost odată ca niciodată… La fel ca toate basmele populare, așa ar putea începe și povestea Liviei Mateiaș, o tânără artistă din Timișoara, creatoare a „Tricourilor de poveste”. Îndrăgostită de cosmos și de arte, Livia este doctor în arte vizuale, cunoscută în orașul de pe Bega pentru implicarea activă în comunitatea culturală. Vă invităm să o descoperiți pe Livia Mateiaș într-un interviu pe care l-a acordat cotidianului expressdebanat.ro.

Cine este Livia Mateiaș, cum te-ai descrie?

Asta e o întrebare cheie a existenței… când avem un răspuns experiențial la întrebarea asta înțelegem că întreg universul se manifestă prin noi, înțelegem că suntem mult mai mult decât corpul pe care îl locuim pentru o vreme. Aș spune despre Livia Mateiaș că este o ființă solară, care iubește cosmosul și arta și care, prin manifestările sale fizice, dezvăluie fragmente ale universului cosmotic, un concept drag mie, care definește universul interior.

De unde iubirea pentru pictură și cum s-au născut ”Tricourile de Poveste”?

Iubirea pentru pictură cred că este cu mine dintotdeauna, este o modalitate prin care mă exprim creativ și îmi exprim trăirile. Deși am început să-mi pictez propriile haine de când eram în liceu, Tricouri de Poveste a apărut recent, mai exact în timpul carantinei. De câțiva ani deja am început să pictez tricouri cu simbolul solar care pentru mine reprezintă lumina interioară. Anul trecut am fost chiar într-o mobilitate artistică la Salonic, unde m-am oferit voluntar să organizez cursuri de pictură pe textile pentru refugiați, în centrul Naomi Workshop Thessaloniki, în care aceștia învățau să-și coase propriile haine. Am propus să ducem lucrurile puțin mai departe, astfel încât refugiații să învețe să le și personalizeze. Ideea a fost foarte bine primită și am reușit să facem lucruri minunate acolo. Mi s-a părut important, pe lângă abilitățile practice pe care le-au deprins în urma atelierelor, să le transmit ideea de lumină interioară care se află în interiorul fiecăruia dintre noi și, indiferent de condițiile exterioare, aceasta poate să ne ghideze spre pace și armonie.

Anii trecuți am organizat mai multe workshop-uri, atât în țară, cât și în străinătate, prin care am încercat să reciclez haine vechi, prelungindu-le viața prin pictură. Invitam oamenii la ateliere să vină cu propriile haine de care s-au plictisit și le dădeam un nou aspect prin culoare.

Anul acesta, odată cu carantina, am fost nevoită să închid studioul artouching în care cream de obicei proiectele mele de artă și design. În carantină m-am retras la Caransebeș, împreună cu soțul meu, Marius Jurca. Aici am început să pictez în balcon și spațiul fiind mult mai mic decât în studio am restrâns dimensiunile picturilor și am reînceput să pictez și tricouri. Din una în alta am ajuns să creez pagina Tricouri de Poveste.

Cum alegi mesajele pe care le transmiți prin intermediul picturii?

Mesajele sunt în general spontane, apar în funcție de starea în care mă aflu. Mai sunt și mesaje personalizate, asta în cazul în care cineva dorește un simbol sau un mesaj anume. Mă străduiesc să surprind cât mai bine ideea și să transmit această vibrație prin pictură. Ca material pentru tricouri, îmi place să folosesc bumbacul organic, astfel încât impactul asupra mediului să fie cât mai redus. Unele tricouri pe care le-am pictat au fost cusute de refugiați.

De ce tricouri și nu… altceva?

Pictez și alte materiale textile cum ar fi, de exemplu, rochii, fuste, maiouri etc. Alegerea tricourilor ca suport principal este însă una personală și își are originile în ideea inițială de a picta lumina interioară în mijlocul pieptului pentru a fi împărtășită cu toți cei pe care îi întâlnim. Acest simbol are legătură directă cu deschiderea nostră spre lume. Sugerează ideea de a lăsa să transpară prin noi esența noastră luminoasă, imaterială, aș spune chiar divină.

Una dintre temele constante în picturile tale este cea a Micului Prinț. Iubești poveștile, asta e clar deja. Ce te leagă însă de Micul Prinț?

Hm… primul tricou pe care l-am pictat cu motivul Micului Prinț a fost pentru botezul copilașului unor prieteni dragi. Și-au dorit un eveniment personalizat și cred că am reușit să surprind frumusețea poveștii.

Sunt pasionată de cosmos prin natura mea, iar povestea Micului Prinț care călătorește printre planete îmi place tare mult. În spatele tuturor poveștilor sunt mesaje frumoase care sunt adresate mai degrabă adulților decât copiilor, mesaje care ne aduc aminte de inocența copilăriei și de esența care nu poate fi percepută prin simțuri. Micul Prinț ne arată foarte clar faptul că «limpede nu vedem decât cu inima», un citat pe care îmi place să îl folosesc pe tricouri, pentru a ne reaminti, în caz că uneori uităm…

Mi-ai spus odată că negrul nu permite energiei să circule în voie. Care-i treaba cu culorile, cum ne influențează ele starea, ce reflectă ele, în opinia ta?

Negrul este o non culoare, la fel ca albul. Diferența între alb și negru este că albul permite tuturor lungimilor de undă ale luminii să fie emanate prin el, pe când negrul reprezintă, de fapt, absența sau absorbția totală a luminii. Cred că negrul poate fi folosit în pictură mai degrabă ca fundal, pentru a scoate mai bine în evidență obiectele luminoase care se așază pe acesta, asemeni cerului întunecat noaptea, în prezența căruia Luna sau stelele devin mai strălucitoare, prin contrast. Cred că este similar cu principiul lotusului, care crește și devine o floare de o frumusețe, puritate și armonie remarcabilă, în ciuda faptului că acesta se dezvoltă în ape tulburi sau în noroi.

Am vorbit până acum doar de non culori, dacă e să ne gândim la culori, acestea în esență sunt diferite lungimi de undă ale luminii, care percepute prin intermediul ochiului oferă senzația unor frecvențe sau calități cromatice. Faptul că suntem atrași de o culoare sau alta este în directă legătură cu modul în care rezonăm cu o anumită frecvență de intensitate luminoasă. Cred că starea noastră este în directă legătură cu această rezonanță a intensității luminoase care ne înconjoară.

Cât timp îți ia să personalizezi un tricou? Ai vreun ritual anume?

Depinde de la caz la caz, în funcție de complexitatea modelului. Pe lângă procesul de pictare efectivă este întotdeauna prezentă și componenta de timp a procesului de uscare. Vopseaua pentru textile are un proces destul de lung de uscare, necesitând 24 de ore până când poate fi stabilizată. Astfel, dacă pictez doar o față a tricoului, acesta poate fi gata în minimum 28 de ore. Dacă pictez și pe față, și pe spate, timpul cel mai mic de livrare ar fi de 56 de ore.

Atunci când pictez îmi place să am o stare interioară cât mai bună. Pictez și ziua, și noaptea, contează pentru mine mai mult momentul și inspirația. Este important să curăț spațiul în care mă aflu și nu mă refer aici neapărat la ordonarea obiectelor, cât la purificarea energiei locului. Obișnuiesc să aprind o candelă cu uleiuri esențiale sau un bețigaș parfumat care purifică oarecum atmosfera. Pentru mine, pictura este un fel de meditație și astfel cred că se transmite mai ușor energia prin mine, pe obiectul pictat, fie că acesta este o pânză, un tricou, o piatră sau orice alt suport.

Cine te poartă? Au ceva în comun toți cei care aleg tricourile cu poveste?

Da, cred că am foarte multe lucruri în comun cu cei care mă poartă. Dacă ar fi să fac aici o glumă. aș putea spune că rezonăm la aceeași frecvență cromatică.

Unde găsim tricourile tale?

Deocamdată le găsiți pe Facebook și Instagram. Printr-un mesaj privat puteți să comandați dacă doriți și un model personalizat, pe gustul, culoarea și mărimea fiecăruia. Fizic se pot vedea câteva modele în Timișoara, la studioul artouching.

Ce a însemnat pentru tine toată perioada aceasta, din martie până acum? Ce ți-a adus, ce ți-a luat?

Anul acesta a fost un an mai dificil pentru toată lumea, nu aș putea să spun dacă a fost bun sau rău, a fost așa cum a fost și este exact așa cum este. Important e să fim sănătoși și să ne păstrăm echilibrul interior, restul sunt lucruri care vin și trec. Eu, în toată această perioadă, mi-am păstrat optimismul și creativitatea. Lucrurile s-au dezvoltat natural pentru mine și chiar dacă a trebuit să renunț la atelierele pe care le făceam înainte, mi-am focusat creativitatea pe alte activități care îmi fac plăcere și îmi aduc bucurie. În același timp, am încercat ca prin activitățile mele să inspir și alte persoane să-și păstreze echilibrul și armonia, indiferent de presiunea vremurilor.

Recunosc faptul că mi-a fost dor de conexiunea cu oamenii și de atelierele creative în care se forma de obicei o atmosferă surprinzătoare, foarte calmă și relaxantă. Sunt o fire optimistă însă și merg înainte… Aș putea să spun că am câștigat în această perioadă ideea Tricouri de Poveste și multe alte proiecte artistice interesante.

Când vei relua atelierele? Te-ai gândit ce alte teme să abordezi, în contextul ”noii normalități”?

Nu știu exact când voi relua atelierele la studioul artouching. Între timp însă, am pregătit un nou proiect numit Pixel_ART, pe care îl implementez prin platforma DIGITAL:CANVAS. Din fericire, am obținut și finanțare prin Fondul Științescu și este în desfășurare. Pixel_ART propune o serie de ateliere creative pentru elevi. Prin acest proiect urmărim dezvoltarea abilităților creative în mediul digital a 50 de elevi din județul Timiș prin intermediul a 15 cursuri online gratuite. Elevii selectați vor avea posibilitatea de a învăța diverse tehnici creative în mediul digital, de la ilustrație, grafică și pictură digitală, la realitatea virtuală și realitatea augmentată (VR și AR) sau desen și colaj 3D. Elevii se pot înscrie până la data de 31 august, completând un formular online pe care îl puteți găsi pe pagina de Facebook Pixel_ART, împreună cu mai multe detalii despre proiect.

Cam acestea sunt planurile pentru viitorul apropiat, plus că în luna septembrie voi participa la o rezidență de creație în Ucraina, unde voi dezvolta un nou proiect artistic în zona artei digitale.

Carte de vizită

• Livia Mateiaș, 13 ianuarie 1986, Salonta, județul Bihor
• Masterat în Managementul strategic al organizațiilor. Dezvoltarea spațiului de afaceri, UVT
• Doctorat în arte vizuale, UVT
• Creator Tricouri de Poveste, Co-fondator platforma artistică DIGITAL:CANVAS\, Co-fondator studioul artouching
• Membru grupul AvantPost
• Membru în Uniunea Artiştilor Plastici din România (UAPR), filiala Timișoara

Mobilități artistice:

• Universitatea Aristotel, Salonic, Grecia (2019)
• Naomi Workshop Thessaloniki, Grecia (2019)
• What’s Art, Horizonty, Poznan, Polonia (2018)
• Universitatea Aristotel, Salonic, Grecia (2017)
• Academia de Arte din Estonia – Eesti Kunstiakadeemia, Tallinn, Estonia (2015)

Rezidenţe:

• Our Nature, Scientifica & Pro ESOF, Trieste, Italia (2018)
• Salzburger Kunstverein, Salzburg, Austria (2018)
• WASP (Working Art Space & Production), București (2014)
• Centrul Cultural Max Pol Fouchet, Méricourt, Franța (2013)
• Fundaţia Ars Pontem, Hamburg, Germania (2006)

• Tweet
• Pin It