Au mai rămas 22 de zile până la ridicarea restricțiilor de circulație a persoanelor, impuse de ordonanțele militare. Data de 15 mai anunțată de președintele Iohannis este așteptată cu sufletul la gură de o țară întreagă. Atunci vom spune adio declarațiilor pe proprie răspundere. Dacă vrem, le putem înrăma ca să ne amintească peste ani de pandemia din anul de grație al Domnului 2020.
Din păcate, bucuria ne este doar pe jumătate. Scăpăm de hârtia asta, dar rămânem cu masca și mănușile în spațiile publice, închise. La serviciu, în autobuz, tramvai, la mall, la alimentara din colț, la birt, peste tot unde e lume multă și dornică să trăiască normal. Rămânem cu ele până la loc comanda. O lună, două, până la sfârșitul anului. Nimeni nu știe exact cât va dura ordinul. Toți își dau cu presupusul. Nici măcar președintele, care le știe pe toate, nu poate preciza până când, dar, cu toate acestea, ne îndeamnă să purtăm măști. Obligatoriu. Așa că, din banii pe care i-am fi dat pe vacanțe, cumpărăm măști. Vom umbla ca niște zombi pe stradă și vom trece unii pe lângă alții fără să ne recunoaștem.
Dar, până la publicarea normelor de folosire a măștilor în spațiile publice închise, încerc să-mi imaginez cum îmi voi bea cafeaua de acum încolo la cafenea. La fel și la restaurant. Cu ciorba îmi va fi mai ușor, că în loc de lingură voi folosi paiul, dar cu friptura ce fac? Trec și peste asta, mă mulțumesc doar cu felul întâi, dar stau și mă întreb cum se vor descurca mesenii, invitați la nunți și botezuri? Că la ei nu vor fi doar două feluri de mâncare. Că e rușine, nu-i așa? Și atunci? Ei, aici e aici. Grea întrebare, greu de dat un răspuns. Asta ca să ne dăm seama că nu-i deloc ușor să fii ministru și președinte să gândești pentru tot norodul care așteaptă soluții de la tine. Aviz cârcotașilor!
Totuși, să nu dramatizăm, ci să ne bucurăm și să-l lăudăm pe domnul nostru președinte care a avut ideea să dea la toată România Kirchweih până la sfârșitul anului, cu măști, cu olari și olara, ca la Fășangul de la Gărâna.
Danke schön!