Ion Chisăliţă, despre DNA-ul pădurilor: „Fenomenul defrișărilor nu este atât de mare încât să ducă la înființarea unui serviciu specializat”

Deși, în ultima vreme, mai multe ONG-uri, inclusiv partidele politice, au militat pentru înființarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Mediu în ideea de a stopa defrișările masive ale pădurilor, totuși inginerul silvic, Ion Chisăliță, candidat PNL pentru un loc în Camera Deputaților, susține că fenomenul nu este unul generalizat, în momentul de față existând suficiente instituții de control, motiv pentru care crearea unui serviciu specializat nu este necesară.

„Cred și am spus-o ori de câte ori am avut ocazia că nu este nevoie de acest DNA al pădurilor pentru că există suficiente organisme de stat specializate în Justiție. Fenomenul defrișărilor nu este atât de mare încât să existe un DNA specializat. Mai avem și infrastructura de control, de specialitate a Ministerului cu Direcțiile Silvice. Cred însă altceva: e nevoie de o hartă a riscurilor, o hartă care este deja în lucru, nu să controlezi acolo unde nu intră pasărea. Mă duc să controlez acolo unde există activitate. Nu mă duc să controlez acolo unde nu există exploatări forestiere deoarece despre furtul lemnului se poate vorbi în zonele unde există utilaje. Așadar, avem nevoie de această hartă a riscurilor, bine pusă la punct, de oameni bine pregătiți, la control, de pârghii clare pentru ce anume se controlează și ce este eficient”, a subliniat fostul primar al orașului Moldova Nouă.

Față de modul tendențios în care ne sunt prezentate imaginile din satelit, ilustrând zone întregi defrișate, profesorul Ion Chisăliță susține că, în respectivele spații, ar putea exista puieți de trei centimetri, de 20 de cm, chiar de 1 metru, ceea ce scoate în evidență felul în care oamenii pot fi manipulați, „în funcție de interes”:

„Noi facem aprecieri vizavi de pădure, de zone defrișate ș.a.m.d. Culmea, din satelit. Eu cred că facem estimări și evaluări din satelit acolo unde nu ajungem cu piciorul sau facem evaluări din satelit pentru a pregăti o evaluare, în teren, acolo unde putem ajunge. În pădurile din România se ajunge în orice punct te duci în teren. Din satelit se vede jos, în pădure, că lipsește pădurea, că e o suprafață goală. Eu vă spun că suprafața respectivă nu este goală. Pădurea înseamnă și puieți de 3 centimetri și de 20 de cm sau chiar de 1 metru. Din satelit însă pare că zona este goală, neregenerată. Iată cum se pot specula asemenea evaluări fără nicio problemă, în funcție de interes. Mai există o vorbă. Astăzi știm, dar nu prea știm exact numărul de arbori din pădure. Cu toate acestea, tot ce lipsește se inventariază”.

(E).

 

• Tweet
• Pin It