Investiţii de peste 15 milioane de euro

Campania „Herculane renaşte!”, iniţiată de cotidianul Express de Banat, începe cu un interviu acordat de Ion Catrinoiu, proprietarul a două dintre cele mai importante hoteluri în staţiunea de pe Valea Cernei. Ce anume l-a determinat pe omul de afaceri craiovean să investească la Herculane, dar mai ales care sunt intenţiile sale legate de turismul balnear, în dialogul următor.

Domnule Catrinoiu, înainte de toate, de ce aţi ales să investiţi în turism şi de ce la Herculane, o staţiune care are de ani de zile o etichetă negativă?
Pentru mine şi asociatul meu a fost o provocare intrarea în industria hotelieră. Noi suntem din Craiova, un oraş de şes, care nu are pe o distanţă de 150 de kilometri foarte multe oferte turistice, astfel că doar în Herculane şi în zona Văii Oltului se poate face agrement. Făcând un studiu de piaţă şi un plan financiar am ajuns la concluzia că o investiţie bună ar fi aici, la Herculane. Este o staţiune bimilenară, în care Dumnezeu a fost foarte generos cu relieful. Este o staţiune care, deşi a primit o etichetă nu foarte bună în ultimul timp, trebuie să renască şi cu siguranţă o va face.

În ce constă investiţia dumneavoastră de până acum?
La 1 august 2010 am preluat Hotelul Diana, iar un an mai târziu, la 1 septembrie 2011, am cumpărat şi Hotelul Afrodita. Ambele sunt construcţii cu suprafeţe foarte mari, fiecare hotel are o suprafaţă de 18.000 de metri pătraţi şi e amplasat pe 15 niveluri. Valoarea lor este destul de mare, atât cea de cumpărare, cât şi cea de investiţii. Atunci când vor fi finalizate complet, investiţia va depăşi 15 milioane de euro. Noi am venit aici şi am investit în primul rând pentru a răspunde cerinţelor, cel puţin standard la momentul respectiv, ale turismului care se practică pe plan internaţional. Pe de altă parte, nu am investit pentru un an-doi, ci pentru o perioadă îndelungată, de aceea am şi cumpărat două hoteluri.

Hotelul Diana a îmbrăcat deja haine noi. La Afrodita am văzut că se lucrează. Când va fi redeschis?
Hotel Diana s–a reinaugurat în aprilie 2011, după ample lucrări de modernizare. Cei mai mulţi bani i-am investit în Centrul  Spa & Wellness, care este dotat la nivel europea. Acolo avem baza de tratament, piscină cu apă termală, saună, sală de fitness, săli de masaj şi terapie. Restaurantul hotelului a primit şi el o imagine nouă. În ceea ce priveşte Hotelul Afrodita, la acesta se lucrează în prezent şi sperăm ca în toamnă, prin luna septembrie să-l putem inaugura.

Administraţia locală ţine pasul cu investiţiile private care se fac în staţiune, vă ajută?
Autoritatea locală trebuie să asigure infrastructura, mă refer la drumuri, la utilităţi, apă-canalizare, energie electrică, ambientul şi zonele de divertisment, la curăţenie. Pe de altă parte este acest efort pe care îl fac investitorii pentru a pune în valoare anumite capacităţi de cazare, a le construi sau reabilita în scopul de a produce profit, mă refer la investitori, dar şi de a se ancora în acest peisaj al comunităţii din Herculane. Cele două nu pot merge decât împreună, dar responsabilităţile sunt diferite. Primăria şi Consiliul Local trebuie să colaboreze cu oamenii de afaceri în permanenţă pentru dezvoltarea acestei staţiuni şi mă bucur că o fac.

Se tot spune că populaţia din Herculane şi din împrejurimi ar trebui să trăiască numai din turism. Îi simţiţi pe oameni suficient de implicaţi?
Locuitorii din Herculane ar trebui să fie beneficiarii direcţi ai avantajelor pe care le oferă zona aceasta. Aici se pierde foarte mult, pentru că această populaţie nu este sensibilizată, nici măcar conştientizată de frumuseţea zonei în care trăiesc, cu resurse minerale. De fapt, ar trebui să fie primii care să împingă lucrurile pentru a pune în valoare aceste bogăţii, iar asta, într-un fel sau altul s-ar răsfrânge asupra bunăstării lor. Am găsit în Herculane o populaţie un pic blazată, un pic indiferentă la ce se întâmplă aici, probabil şi datorită anilor în care staţiunea a avut o descreştetre continuă în ceea ce priveşte turismul balnear şi montan. Am rămas un pic dezamăgit pentru că şi populaţia, tinerii, care sunt aici, părăsesc cum acest loc termină şcoala pentru că nu-şi găsesc un loc de muncă. Dacă şi această a treia entitate ar fi mai activă şi s-ar implica în dezvoltarea staţiunii şi şi-ar evalua încă o dată interesele pe termen lung pentru bunăstarea lor, atunci în mod sigur, în câţiva ani de zile, această staţiune s-ar reface.

Forţa de muncă reprezintă o problemă la ora actuală în Herculane? Cei mai mulţi dintre specialiştii anilor trecuţi au plecat din staţiune.
Am constatat şi eu că, deşi se spunea că din punct de vedere al forţei de muncă nu vor fi probleme pentru nici un investitor, sunt foarte puţini oameni capabili de servicii hoteliere, de restaurant sau tratament de calitate, la nivelul cerinţelor actuale ale turistului român sau străin. Acest lucru este o problemă destul de mare pentru orice investitor care îşi foloseşte banii pentru a-şi pune în valoare construcţia şi în final găseşte un personal care trebuie reciclat pentru a fi adus la nivelul cerinţelor actuale. În hotelul Diana, personalul care lucrează şi care şi locuieşte în Herculane nu depăşeşte procentul de 30 la sută. Restul sunt toţi din comune limitrofe, care au calificările respective, dar care obligatoriu urmează un curs de perfecţionare. Toată lumea a mers aici pe acelaşi sistem, în perioada când a funcţionat acea societate-mamut, şi anume în sistem cantină. Or acum sunt servicii de restaurant, cu pretenţiile respective şi un mod de prezentare a lucrătorului din restaurant cu totul diferit.

În momentul de faţă, la Herculane se poate face numai turism sezonier, pe timp de vară, sau e o falsă teorie?
Problema turismului în Herculane, sezonier sau nu, e legată de costurile de întreţinere a activităţii pe fiecare sezon. Într-adevăr, staţiunea e vitregită de costurile sistemului de încălzire. Acesta este bazat pe combustibil lemnos sau lichid. Cel lemnos necesită, pe de o parte, costuri legate de achiziţionarea lui, pe de altă parte costuri legate de pregătirea lui pentru a fi consumat, adică tăiere, stivuire, depozitare şi personal care să alimeteze centralele respective. Combustibilul lichid, folosit de majoritatea hotelurilor mari, are dezavantajul că este foarte scump. Pentru a întreţine un hotel cu 200 de camere pe perioada iernii, costurile depăşesc 10-12 mii de lei pe lună, ceea ce este foarte mult, în condiţiile în care de ani de zile se perpetuează această imagine negativă a staţiunii şi hotelurile au început să se închidă pe perioada decembrie-martie. Ca atare, turismul a devenit unul sezonier. Ceea ce e o mare greşeală, pentru că în perioada de iarnă hotelierii ar trebui să acorde bonusuri şi reduceri foarte mari pentru că şi în sezonul rece se poate face tratament balnear. Mai mult, este mai linişte, este mai rarefiat fluxul de turişti.

Sunteţi de doi ani în staţiune şi cu singuranţă aţi aflat motivele pentru care aceasta a ajuns în paragină la un moment dat.
Problema mare a acestei staţiuni a fost că în perioada asta de aproximativ zece ani tot profitul nu a fost reinvestit în activitatea hotelieră, ci a căpătat alte căi. Banii care au plecat din staţiunea Herculane au lăsat un gol foarte mare şi de aceea şi arată aşa.

Cum vedeţi viitorul acestei staţiuni? Sunt convins că nu întâmplător investiţi atâţia bani.
Sunt nu numai optimist, dar şi încrezător în această staţiune. Resursele minerale care se găsesc aici, se mai regăsesc într-un singur loc, mult mai departe de Herculane, iar peisajul de aici este unic în Europa. Aşadar, această staţiune, în aproximativ zece ani, ar putea să fie concurentul principal al staţiunilor de la Baden Baden şi să atragă turişti străini. Acum suntem în discuţii cu cei din Japonia care sunt foarte interesaţi de efectele apelor minerale de aici şi vor putea să vină la Herculane şi să se simtă chiar mai bine decât în aceste staţiuni cu renume, ţinând cont şi de ospitalitatea românească.

Vă mulţumesc!

• Tweet
• Pin It