Dacă îmi permiteţi să „extrapolez” pe tema paralelismului ca formă de conducere a unui stat, aş pleca în discuţie de la anumite date date. Avem şeful partidului de guvernământ, recte Liviu Dragnea, cu „raţa în coteţ”. Oricât de îndoctrinat şi de fidel aparatnic ai fi, nu cred că poţi înghiţi găluşca domeniului de prin Teleorman ca pe o răcoritoare pe timp de seară de vară. Are domnul ăsta, copil al statului bugetar, o avere demnă de un capitalist feroce. Toată susţinerea pe care i-o pupă în vârful papucului subpesediştii bugetari, nu este altceva decât un legământ pentru „micile” furăciuni ce le-au executat pupăcioşii de partid. Şi, chiar este dacă nu firesc, cel puţin uman să pupi inelele şi papucii în continuare. Că, dacă se duc naibii Belina şi Teldrumul prin beciurile domneşti, clar se duc şi ei, ăştia cu pupăciunile. Aşadar, Dragnea se dă stigmatizat, se dă drept rezultat al nemerniciei DNA, o victimă a statului paralel. Poate că paralel stătea Domnia Sa la partidele de pescuit de la Belina. Sau tot paralel stătea cu adversarii săi de pe terenul de tenis sau cu bulele apei din piscina domeniului său… Ce vreau să spun este că pentru orice om cu mintea la purtător, asemenea averi nu le putea acumula niciun bugetar, oricât de Dragnea sau de Liviu ar fi fost. Şi când îi văd pe ăia celor ce nu le ajung banii de pastile făcând zid în jurul hoţului, mă cutremur. Este clar că mai trebuie un schimb de generaţii pentru a scăpa de stafia Dictatorului. Din logica ăstora ce se află acum la putere înţeleg că, a ţi se cere să-ţi declari sursele de venit, de a ţi se cere să guvernezi pentru popor, este un fel de a te asocia cu statul paralel. Care îţi cere să nu furi, îţi cere să fii onest, îţi mai cere pe deasupra şi ceva investiţii. Că pe consum ne ducem dracului cu toţii, mai devreme sau mai târziu. Da, domnule Dragnea, recunosc că fac parte din statul paralel. Ăla care nu înghite hoţii şi care ţine la noţiunea de român. Nu neapărat naţionalist, dar patriot. Aşa să-ţi dea ţie domnule, cum ne dai tu nouă!