Imaculaţii noştri politicieni sunt, săracii, blestemaţi mereu să vină să surmonteze greaua moştenire a hoţilor din mandatul precedent. Colegi de Parlament, de altfel. Nu, dragilor, la ei nu funcţionează chestia aia cu cine se aseamănă se adună. Nu, patru ani sunt hoţi cinstiţi, patru ani sunt hoţi nedovediţi în totalitate. Mai pică vreunul, că prea a uitat împărţirea. Sar în sus, ca muşcaţi de şarpe, când îi acuzi de prăduială. Îşi ridică palate mai ceva ca Ludovicul soare, din nişte salarii de bugetari, primite ca urmare a ocupării unor scaune prin administraţiile locale şi centrală. Cum? Am bănuit, dar zilele trecute mi-a venit confirmarea. Schema este următoarea. Eu, alesul populimii, pot să te pun şef unde vrea muşchiul meu, pe cine vreau eu, fără examene, fără competenţe, doar pentru că este membru de partid şi nu se face să lăsăm opoziţia să-i mulgă pe proşti. Aşadar, eu, politicianul nu neapărat de top, dar influent, te pun şef la vamă, să spunem. Pentru acest serviciu tu trebuie să te revanşezi. După ce ai plătit funcţia în avans, îmi asiguri o rentă viageră din sumele ce le impui subalternilor tăi să le atragă de la idioţii ce trec graniţa. Un exemplu de idiot? Un mic întreprinzător ce are şi el două, trei camioane de transport. Cum îl execută? Simplu, se aplică teoria prezenţei sau inexistenţei băscii. Pârlitul scoate şi el ceva mărunţiş şi îşi vede de treabă. Ei, dar vin rechinii. Care au zeci de camioane, dar actele necesare doar pe vreo două, trei. Celelalte au şi ele acte, dar trase la xerox. Şi de aici vine grosul şpăgilor. Îşi acoperă şi şeful investiţia pentru accederea pe post, ia şi politicianul care a pus o vorbă bună, primeşte şi partidul pentru mărţişoarele de opt martie. În acest fel, miliarde de lei, în loc să intre în circuitul economic corect, se duc în buzunarele nemernicilor. Dragilor, în ţara asta se practică o furăciune de la doi nasturi până la zeci de milioane de euro. Fiecare trepăduş ce are o umbrelă politică deasupra capului fură şi ocoleşte economia reală. Dau vina unii pe alţii. Toţi năpârci, toţi hoţi. Ne aruncă în ochi un zece lei la pensie, dar nu sunt în stare să facă un proiect de ţară. Ar trebui umflaţi cu toţii şi duşi la dezintoxicare. Prea mulţi dintre ei, politicienii, au drogul şpăgii în organism.