„Între chin și amin”- aplauze la scenă deschisă pentru regizor la UVT

„Între chin și amin”, film în regia lui Toma Enache, a rulat în Aula Magna „Ioan Curea” a Universității de Vest. Filmul surprinde o pată neagră din istoria poporului român: „Experimentul Pitești”, în care mii de oameni au murit în perioada comunistă.

Tase Caraman, tânăr compozitor și bursier la Viena, revine acasă în România pentru a-și croi un destin. Logodit cu femeia pe care o considera muza lui, Tase este escortat de către trupele de ordine alături de fratele său și dus în închisoarea de la Pitești, chiar de ziua sa. Aici este supus ororilor comandanților și pedepsit pentru orice refuz de a se lepăda de credință. În închisoare ia parte la cele mai îngrozitoare practici de tortură. Cântecul contrabasului său și credința neîncetată în Dumnezeu îl salvează de trădarea fratelui și de iadul din închisoare. În timpul torturilor, Tase scrie o odă dedicată lui Dumnezeu, pe care o memorează. Scapă „printr-o minune” de pedeapsa cu moartea, regimul se destramă, iar Tase se întoarce acasă. Află că e tată, însă Lia, soția sa, își pierduse memoria. Oda scrisă în perioada de tortură devine cunoscută național și cântecul o vindecă pe Lia.

Filmul este construit în alternanța secvențelor de chin – ororile la care este supus și de amin – amintirile frumoase și credința care îl țin în viață. „Nu am vrut să fac un film horror, am vrut să scot la iveală cu totul altceva. Filmul este făcut ca un omagiu în memoria tuturor celor care au pătimit în temnițele comuniste. Aceasta nu este singura poveste… sunt oameni care au stat acolo 6, 9, 12 ani și apoi au trăit până la 95 de ani, iar soțiile lor i-au așteptat în tot acest timp. Te îngrozești că au trecut 30 de ani de la căderea Comunismului și nu s-a făcut un film despre acești oameni fabuloși care au suferit în temnițele comuniste, pentru că o parte din elita României a fost închisă acolo. Mă simțeam vinovat și îmi era jenă că nu am făcut nimic, eram student ca voi și nu știam ce grozăvii se petreceau acolo. Am fost în 48 de orașe și peste tot este imposibil să nu fie câțiva supraviețuitori și câțiva urmași direcți a celor ce au pătimit acolo”, a spus regizorul publicului timișorean.

După vizionarea filmului a avut loc o dezbatere cu publicul inițiată de regizor în prezenta prof. univ. dr. Marcel Tolcea și lect. univ. dr. Emanuel Copilaș. „De fiecare dată când vine vorba despre ceva ce ține de istoria noastră recentă îmi reprim câte un gând- acela că există ceva în spate și lucrurile nu sunt atât de nevinovate cum par. După ‘40, după abdicarea regelui, România intră într-o caterisire totală, în care tot ceea ce însemna liber de inteligență a fost redus fie la o tăcere prelungă, fie alții au fost duși în diverse locuri, de la Sighet până la Pitești”, a declarat profesorul universitar Marcel Tolcea.

Evenimentul a făcut parte dintr-o succesiune de evenimente dedicate celor trei decenii de la revoluție.

Filmul a fost premiat la Florence Film Awards la categoria Best Director Feature Film, nominalizat la Buenos Aires International Film Festival, International Sound & Film Music Festival din Croația și prezentat ca proiecție-eveniment la Astra Film Festival la Sibiu. Imaginile au fost filmate la Jilava, într-o aripă veche nefolosită, unde au avut loc torturi și crime în epoca comunistă.

În rolurile principale îi puteți vedea pe: Constantin Cotimanis – generalul Ciumau, Kira Hagi, Vali Popescu, Ion Dichiseanu și Ioachim Ciobanu.

Evenimentul s-a încheiat cu ropote de aplauze și a ridicat publicul în picioare.

• Tweet
• Pin It