Insectarul de la „Aşa, nu!”

Membrii Curţii Constituţionale au avut curajul să iasă în lume. În Parlament, care e tot aia. Te vede orice om din ţara asta, respectiv, fiecare din cele opt milioane de participanţi la referendum. Mortăciunile, adică, restul, care au stat sub pat de frica lui Băsescu Traian, afaceristul care a primit NUP (neînceperea urmăririi penale), mai zilele trecute, după o anchetă fără nicio anchetă şi măcar o singură audiere, pentru spălare de bani, nu-i pun la socoteală, mortul de la groapă nu se mai întoarce. Mă scuzaţi pentru o asemene frază, dar prea vroiam să zic multe. Deci. Momâile Curţii Constituţionale ies şi ele în drum, să citească parlamentarilor găinăria pe care o făcură, după care să plece cu conştiinţa împăcată la şeful Băse, să-i pupe mâna şi ciubota. Printre cei şase, care au întors ţara pe dos, se află Aspazia, făcătoarea de falsuri, de care am mai vorbit. Iată-i acum şi pe Minea, specialistul cu noaptea-n cap în Erate incredibile, pe alde Motoc plagiatoarea, dar mai ales, pe Lăzărescu Ceauşescu şi Gusti Zegrean. Ceauşescu a ajuns la Curte pentru că l-a salvat pe Băse de la plata unui milion şi ceva de euro, recompensat mai apoi cu o astfel de înaltă dregătorie, ca la târg, nene, ca la piaţa Reşiţa-Sud, în timp ce Gusti, „cu probleme grave la ochi încă de mic”, după cum a declarat, a fost impus de Băsescu Traian cu forţa, mai precis, cu bătaia, de băsiştii lui din Parlament, pe la două noaptea, după ce, iniţial, judecător la Curtea Constituţională fusese votat legal, actualul avocat al poporului, domnul Dorneanu. Cu acest Gusti mai e o problemă care poate fi de natură penală. Preşedintele Curţii, cel care n-a judecat niciun minut în viaţa lui, a fost pensionat medical, pentru tulburări grave de vedere, ceea ce l-a făcut să-şi piardă aproape în totalitate capacitatea de muncă. Într-o asemenea situaţie, legea nu-ţi mai permite să munceşti şi să iei bani, decât, cel mult, să uzi florile vecinilor, dacă mai ţii minte pe unde sunt. Şi totuşi, descurcăreţul BJAT-mist, a luat şi pensie şi leafă, acum ajungând la vreo trei sute de milioane de lei. Gata, că mi-e şi silă să mai vorbesc despre adunătura asta, pe care istoria o va consemna la „Aşa, nu!” (Va urma)
Eratele de toate zilele. M-am întâlnit cu popa Franţ, cel dat afară de prost ce era de la Episcopie, de la publicaţiile „Ghimpele”, „Timpul”, „Postul Mare” şi încă o fiţuică al cărei nume n-are nicio importanţă şi i-am spus că am un principiu. Îmi place să mă lupt cu ticăloşii mari, nu cu ticăloşii minusculi. Mi-a spus trist că el n-o să ajungă niciodată un ticălos mare. I-am dat dreptate. Pentru aşa ceva îţi trebuie minte, iar la el, de unde? Şi încă o precizare, micule ticălos analfabet: un angajat nu poate falimenta nimic. Poţi să ţii minte?
Trecând la Erata următoare, constatăm că a mai scos nasul o năpârcă, fostă „clientă” a ziarului „24 de ore”. O cheamă Flocirica şi nu mai ştiu cum. Tipa scrie pe forum, „Jenant.” Ce dracu, madam, nu ştii nici atâta lucru, că se scrie „jenantă”? Ce făcuşi cu ă-ul? Îl halişi?