Respectul față de cei care te-au ales sau respectul față de cetățenii din comunitatea pe care ai dorit să o conduci, de bună voie și nesilit de nimeni, implică de cele mai multe ori sacrificii, asta dacă-ți pasă, dacă nu, interesul personal este întotdeauna deasupra oricăror principii.
Comuna Vrani este una din comunele cu un potențial agricol foarte bun. În perioada comunistă, era chiar centrul zonei, în localitate având centrul fostul IAS, fostul SMA. Localitatea avea și o moară pe râul Caraș pentru făina de grâu. Toate acestea sunt acum amintiri, unele spuse pe la colțuri, altele de povestit nepoților. În așteptarea primarului, în față primăriei, câțiva nostalgici povestesc cu amar vremurile ce au trecut. „Ne-au cumpărat străinii cu totul”, spune unul dintre localnici. Și cam au dreptate oamenii. De prin 2000, unii primari, deghizați în salvatori, au adus așa-ziși investitori strategici în agricultură, după ce, pe fondul politicilor agrare prost concepute de la nivel central, terenurile agricole deveniseră o povară pentru proprietari, împovărați de prețurile mari de la motorină, îngrășămintele chimice, dar și lipsa pieței de desfacere. Și, cum edilii de la acea vreme au simțit trendul, investitorii strategici au achiziționat hectarul de teren cu 5 milioane de lei vechi. Mai puțin ca un televizor color de duzină, chinezării ce costau 6 milioane de lei vechi.
Tot de la cetățenii din Vrani, dornici de o discuție și amintindu-și de vremurile apuse, am aflat că și ultima îndeletnicire a celor din localitate, creșterea animalelor, este pe cale de dispariție. Și asta din cauza lipsei pieței de desfacere. Producătorii nu mai au cui să vândă laptele, în condițiile în care Fabrica de Lapte din Oravița este în deficit de materie primă. „După revoluție, în Vrani erau peste 500 de capete de bovine. Până anul trecut, erau în jur de 150, iar acum, după ce cei de la Fabrica de Lapte din Oravița, nu ne mai ridică laptele, au mai rămas în jur de 70 de capete”, ne povestește unul dintre localnici.
Cum oamenii îl așteptau pe primar, care nu era în primărie, am zis să trecem pe la instituția publică să vedem ce aflăm de la ceilalți funcționari. Spre surprinderea noastră, primăria era deschisă, unele dintre birouri aveau chiar acte oficiale pe mobilier, însă, stupoare! În Primăria Vrani nu se afla niciun funcționar. Nu tu primar, viceprimar, secretar, contabil. Într-un final, după ce am hoinărit de voie prin birourile primăriei, în fața instituției ne-a întâmpinat singurul angajat prezent la lucru în timpul programului. Femeia de serviciu!