Hepatitele virale: ce sunt și cum ne putem proteja de virusurile care le provoacă?

virus hepatic b

Ficatul este cel mai mare organ intern și este implicat în aproape toate procesele biochimice din organism. Virusurile hepatitice aparțin unor familii diferite și au caracteristici distincte, însă elementul comun este afinitatea pentru celula hepatică. Astfel, toate aceste virusuri determină apariția unor hepatite cu manifestări clinice variabile.

Virusul hepatitic A rezistă în mediul extern, în mediu umed, dar și la expunerea unor factori fizici și chimici, iar principala cale de pătrundere în organism este cea fecal-orală. Una dintre modalitățile comune de infectare este contaminarea cu fecale a resurselor de apă, a alimentelor, iar multiplicarea în organism are loc la nivelul intestinului. După o perioadă scurtă de viremie, ajunge la nivelul ficatului, se multiplică determinând necroza hepatocitelor (celulele ficatului). Această reacție nu este provocată de virusul în sine, ci este o consecință a răspunsului imun. Această infecție nu se cronicizează, complicațiile sunt rare și mortalitatea este scăzută.

„Hepatitele sunt afecțiuni ale ficatului. Este vorba despre o inflamație, fie că este acută, fie că este cronică. Poate avea mai multe cauze: infecțioase, medicamentoase, induse fie de droguri ilegale, de alcool, alimentație. Noi ne ocupăm de partea infecțioasă și aici vorbesc de hepatita acută virală A, care este boala copilăriei, care evoluează favorabil și care nu se cronicizează. Probabil că toți ne-am întâlnit cu ea și am fost asimptomatici, deci nici nu am știut ca am avut această boală”, a explicat Voichița Lăzureanu, medic la Spitalul „Victor Babeș” din Timișoara.

leader board 728 x 90 px

În ceea ce privește virusul hepatitic B (HBV), poate infecta pe lângă hepatocite, celulele căilor biliare, renale, pancreatice. Acesta se transmite prin contact sexual, transplant de organe sau pe cale parenterală. Viremia este extrem de ridicată, astfel că bolnavul este un real rezervor de infecție. Boala se poate croniciza și în stadii avansate conduce la ciroză hepatică sau carcinom hepatocelular primar.

Infecția cu virusul hepatitic C se poate transmite printr-o serie de căi (sexuale, contact cu sânge și produse de sânge, de la mamă la făt), iar în proporție 80% virusul nu poate fi eliminat și boala se cronicizează.

„Ne ocupăm și de hepatitele virale B care se cronicizează în proporție de 20%, dar și de hepatita virală C care se cronicizează într-un procent de peste 80%. Hepatita cronică este cea care ridică foarte multe probleme. Cele cronice trebuie urmărite periodic pentru că în mod natural, evoluția hepatitei cronice poate să meargă spre ciroză hepatică și hepatocarcinom, adică cancer hepatic. Între șase luni și un an, acești pacienți cu hepatite cronice trebuie să vină la spital, să fie supravegheați din punct de vedere al analizelor, să li se facă o ecografie, dar și fibroscan, procedură care ne arată transformarea către ciroză și cancer. În formele acute cel mai frecvent simptom este acea îngălbenire a albului ochilor, iar culoarea urinei devine închisă. Tulburările digestive sunt destul de des întâlnite și sunt importante. Apar vărsături, dureri abdominale la nivelul ficatului, până la diaree și tulburări de tranzit. Debutul poate fi cu stare generală proastă, febră, dureri de cap sau articulare sau formă de debut cu erupție. Poate fi o simptomatologie neclară și până nu apare icterul nu știi clar ce este acolo. În cazul hepatitelor cronice ficatul nu doare decât atunci când crește sau când scade în volum din cauza fibrozei sau necrozei. Pacientul trebuie să se investigheze o dată, de două ori pe an tocmai pentru a observa și a lua în calcul orice fel de modificare”, a mai explicat medicul Voichița Lăzureanu.

Tratamentul acestor afecțiuni este diferit, în funcție de tipul de hepatită.

„Avem și medicație. În hepatitele acute vorbim doar de medicație simptomatică. În formele critice de boală intervenim cu tot armamentul. În cele cronice, pentru hepatita B există un fel de tratament, din fericire aproape exclusiv oral. Cel injectabil avea multe efecte adverse și nu puteam vorbi de o eficiență foarte mare. Acum avem tratament medicamentos care se ia o dată pe zi, din păcate pe toată durata vieții, dar e mai confortabil și are o eficiență bună. Petru hepatita cronică C avem medicamente orale, sunt combinații fie în doză fixă, fie de mai multe tablete cu durată de tratament limitată, 8, 12, 24 de săptămâni. Iar eficiența este de aproape 100%. Faci un tratament pe o perioadă fixă de timp, iar eficiența este de 97, 98% pentru diferitele tulpini ale virusului hepatic C. Dacă faci parte din cei 2, 3% în care eficiența e scăzută, nu trebuie să te sperii pentru că există și tratament de salvare care încearcă să acopere acest procent. Povara din punct de vedere al costului și deceselor trebuie să scadă spre zero, pacienții să redevină sănătoși cu o speranță de viață bună, iar boala cronică de ficat să nu mai progreseze spre ciroza și ulterior cancer hepatic”, a mai spus medicul Voichița Lăzureanu.

Ne putem proteja de aceste virusuri prin diferite măsuri precum: spălarea corectă a mâinilor, evitarea consumului de alimente insuficient preparate, utilizarea corectă a prezervativului, evitarea folosirii aparatelor de ras, a forfecuțelor sau a periuțelor de dinți pe care le-au folosit și alte persoane, utilizarea seringilor de unică folosință.