Gogu, țărușul și actul de cultură!

Bă Gogule, tu știi cum e cu cultura asta? Nu știi, dar las’ că-ți explic eu. Îți explic pe înțelesul tău. Cultura asta nu e ca și pecina de la porc. Dacă o ai din născare, o ai. Nu o poți cumpăra din ocico sau din alimentara din colț. Iar dacă nu o ai până la o anumită vârstă, orientează-te spre cultura porumbului, a florii-soarelui, a grâului sau a trifoiului.

Nu e suficient să te holbezi la ceva ce ție ți se pare venit din altă lume, cum te-ai zgâit, par eczampl, jumătate de an la stiva aia de lemne din fața Muzeului Banatului Montan, fără să înțelegi nimic. Nu, pentru așa ceva îți trebuie cultură, iar cultura asta nu este pentru tot prostul. Mulți privesc, puțini înțeleg, de unde și zicala aia de demult: „Te uiți ca vițelul la poarta nouă.” Am dreptate? Am! Că și acum ești nedumerit de ce la grămada aia de lemne recuperată din demolări i se spunea „Gheorghe”. De aia, Gogule, că-i operă de artă și operele astea nu sunt înțelese de oricine.

Uite, un alt exemplu. Ăsta din Parcul Tricolorului. Tot din Reșița. Ai văzut sacii ăia cu nisip așezați pe postamentul monumentului de inox al lui Constantin Lucaci? I-ai văzut? Bine! Și tu ce-ai crezut, că vin unii și-l repară înainte de Paște, că tot începuseră să se desprindă plăcile de marmoră? Asta ai crezut? Bă Gogule, mă faci să râd, nu alta. Ce dracului, ești om bătrân, cum ai putut să te gândești la așa ceva? I-am mai auzit pe unii zicând, „uite, Primăria se pregătește de inundații.” Bă, ce naivi sunteți. Ce reparații, care inundații? Când sacii ăia cu nisip se vor așeza peste tot, jur împrejur, până la obelisc, acolo se va naște o lucrare de artă. Ca și „Gheorghe”, de la muzeu. De ce zâmbești? Înainte de a scoate o prostie din gură, documentează-te despre tendințele artei în epoca contemporană, că de aia ai Google. Că s-a dus vremea sculpturilor cu urși, lângă care îți făceai fotografii când mergeai în stațiune cu nevasta. Acum la modă sunt lucrările astea de mare respirație, cu tematică precisă.

Ce să-ți fac, Gogule, dacă ești de la țară și nu înțelegi nimic din tendințele lumii în care trăim. Înainte de a da din fleancă, pune și tu mâna pe o carte de specialitate, citește ziarele din București care vor scrie de această lucrare și dacă tot nu ți-e în clar, sună-l pe consilierul cultural al primăriei, pe Dorinel, care îți va spune cam ce ar trebui să înțelegi în timp ce te holbezi. „E o formă artistică de protest (a pictorului Nicolae Comănescu), legată de fragilitatea artistului și a artei, în general. În același timp, e și legată de războiul din Ucraina, acolo unde artiștii își apără lucrările de artă.”

Ce zici, Gogule, nu te-ai gândit la una ca asta. Sună-l pe Dorinel și o să-ți spună mai multe, că el le are cu actul de cultură, nu noi. Și tot el o să-ți explice că sacii ăia sunt așezați nu de oamenii din primărie, ci de asistații sociali și voluntari, sculptori din București, care vor să-i dea o mână de ajutor colegului lor. Cum? Te-am convins și te apuci să produci și tu în fața blocului o lucrare de artă? Una cu un țăruș înfipt în pământ, împopoțonat cu cutii goale de conserve? Fă, Gogule, cine te oprește? Că nu se știe de unde sare talentul. Vorba aia: „mulți văd, puțini pricepe.”

• Tweet
• Pin It