O echipă specială de arheologi din cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului a desfăşurat o acţiune de deshumare în Caraş-Severin. Vizat a fost un anticomunist din judeţ, ucis de securiştii din Oradea.
Osemintele unuia dintre eroii care au luptat pentru libertate în perioada comunistă au fost aduse la lumină zilele trecute, în Caraş-Severin. Ioan Ienea a fost ucis de securişti în anul 1950, fiind partizan al unei grupări antisistem. Acţiunea de deshumare a eroului cărăşean aparţine Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, care încearcă să afle cine este responsabil de crimă.
,,Din păcate, scheletul lui Ioan Ienea se află într-o stare de degradare profundă. Ca obiecte de inventar s-au găsit doar doi nasturi, unul de cămaşă şi unul de pantaloni. Știam că nu a avut încălțăminte în picioare și că a avut doar o cămașă și pantaloni. Urmele de glonț erau evidente doar în zona craniului, unde se și știa că a primit lovitura mortală. Din păcate, nici 30% din craniu nu este păstrat, medicului legist fiindu-i greu să mai facă vreo constatare privitoare la depistarea unor urme de glonţ”, a explicat profesorul Gheorghe Petrov, arheolog în cadrul IICCMER.
[slickr-flickr search=”sets” set=”72157635763419304″]
Ioan Ienea a fost susţinător al grupării de rezistenţă comunistă a colonelului Ion Uţă. Acesta a fost deshumat şi reînmormântat creştineşte de neamuri.
,,Ştiu de la părinţi şi de la bunica mea că a făcut parte din grupul de partizani, împuşcat şi înmormântat de familie. De fiecare dată, se tot puneau flori la cruce, la mormânt, ca să se ştie de el, să se afle adevărul. Acum mă simt mai uşurat că l-au găsit. Aşteptăm decizia de la medicul legist să vedem ce constată dânşii”, a fost părerea lui Ion Ienea, nepotul partizanului.
Potrivit arheologilor, Ioan Ienea era armurier şi îi ajuta pe susţinătorii unei grupări armate de rezistenţă anticomunistă din zona Banatului să repare armele. Această informaţie a ajuns şi pe la urechile securităţii care, printr-o rudă de-a lui, l-a arestat, l-a chinuit până a mărturisit, într-un final, că şi cumnatul său se află în propria casă. A reuşit să fugă în pădure cu partizanii, fiind împuşcat în picior. Rănile i-au fost îngrijite, iar după câteva luni s-a întors în sat. A stat ascuns la rude, apoi în pivniţa propriei case, de care a aflat din nou securitatea, loc în care a fost din nou împuşcat, de această dată mortal. Cadavrul a fost expus în faţa primăriei şi, chiar şi mort, a fost batjocorit public, iar apoi îngropat la marginea cimitirului, fără ca familia sau vreun preot să participe. După un timp, locul a reuşit să fie cunoscut pentru că părinţii duceau mereu flori. Acum, la peste 60 de ani de la acel moment, eroul de la Verendin a fost înmormântat creştineşte.