FOTO. ,,De ce eu?” a lăsat publicul fără cuvinte. Procurorul Cristian Panait, care s-a sinucis, ar fi împlinit astăzi 42 de ani!

Filmul, bazat pe fapte reale, spune povestea unui tânăr procuror idealist din capitală, care a încercat să se opună sistemului corupt din România anilor 2000, dar a sfârșit prin a-și pune capăt zilelor.

Proiecția de gală de la Cinema Dacia Reșița, care s-a făcut în prezența regizorului Tudor Giurgiu, a lăsat un mare în gol în spectatorii care au răspuns invitației de a viziona filmul. Extrem de realist, filmul a redat aproape în totalitate povestea de viață a procurorului Cristian Panait (MAIN FOTO), care astăzi ar fi împlinit 42 de ani. De altfel, una dintre scenele din film redă și ultima aniversare a magistratului. Imediat după proiecție, spectatorii au avut ocazia să îi adreseze întrebări lui Giurgiu, care la rândul său a explicat cu mare exactitate unde a tras linie între realitate și ficțiune.

,,Am pornit de la un fapt real! Ne-a luat foarte mult perioada aceasta de documentare, de cercetare. Am vrut să fac acest film pentru că m-a năucit când s-a întâmplat, era un tip pe care nu îl cunoșteam. A fost un puzzle adevărat pentru că a durat foarte mult până să punem cap la cap mărturii ale oamenilor care l-au cunoscut și în urmă cu 3-4 ani de zile am decis că nu am cum să fac un film care să respecte 1 la 1 realitatea pentru că realitatea se oprea. Datele la care am avut acces se opreau până undeva cu 10 zile înainte de a se sinucide. Dat afară fiind cu mănuși din parchet, omul acesta a rămas foarte singur și în afara mătușii sale cu care împărțea apartamentul și a prietenei lui, care în realitate este avocat, nu jurnalist, n-a mai fost vizitat de nimeni din colegii din parchet. Marea provocare a filmului a fost pentru noi să încercăm să ne imaginăm cum te dezintegrezi în 10-12 zile dintr-un om sănătos, ce cantitate de presiune, ce ți se poate întâmpla să ajungi să îți pui capăt zilelor, și de aici a apărut și gândul de a nu folosi nici nume reale, pentru că tot ce ați văzut în partea de final, cel puțin a filmului, e ficționalizată“, le-a povestit regizorul spectatorilor.

Chiar dacă povestea n-a putut fi redată integral din cauza golului de informații, Tudor Giurgiu este convins că povestea sa este foarte aproape de presiunile și realitatea anilor 2000.

,,Cred că oricum nu suntem departe de adevăr. Ați văzut, la vremea respectivă în România erau 7 servicii secrete și sunt convins că SIPA, serviciul Ministerului Justiției, printre altele, în loc să își facă treaba, monitoriza viața privată a procurorilor și a judecătorilor și sunt absolut convins că au folosit chestia asta împotriva lui Panait. I-au pus în fața ceva, habar nu am ce, să-l determine să revină asupra unor hotărâri, după cum la fel de bine cred că au găsit și pușcăriași care puteau să declare orice. Era o practică la vremea respectivă … că au luat mită. Întâlnirea de la final a fost inspirată de niște lucruri apărute în presă, cum că premierul României, procuror pe atunci, ar fi fost ultima persoană care l-a văzut pe Panait, lucru neadevărat, discutând cu mătușa și cu mama lui, dar cumva ideea asta ne-a inspirat și am și adăugat în film ideea aceasta că ar fi putut să fie văzut de un coleg care să îl avertizeze că i se înscenează ceva la parchet. Deci, cam asta ar fi raportul”, a explicat Tudor Giurgiu.

O altă scenă care a fost făcută întocmai după ceea ce s-a întâmplat în realitate este cea a percheziției coordonată de Cristian Panait în casa colegului procuror din Oradea. care și-a permis să îl acuze pe fiul prefectului de Bihor de contrabandă cu produse petroliere și spălare de bani.

MAIN FOTO: stirileprotv.ro

• Tweet
• Pin It