FOTO. Cetățeanul de onoare Rudolf Gräf a mai dat o șansă Reșiței!

Profesorul universitar Rudolf Gräf este din 2 iulie cetățean de onoare al Reșiței! Primarul și Consiliul Local și-au arătat recunoștința pentru întreaga sa carieră universitară, dar și pentru că a creat cadrul ca orașul să intre în următoarea revoluție industrială.

Primul care a luat cuvântul la ceremonia ținută la Muzeul Banatului Montan a fost nimeni altul decât primarul Ioan Popa. Edilul a rememorat momentul în care l-a întâlnit pe profesorul Rudolf Gräf și primul lor proiect împreună. „L-am cunoscut pe domnul profesor Gräf în circumstanțe plăcute, dorind să organizăm un seminar unde să participe profesori din toată Europa. Am fost încântat de această idee și evident că am spus da. De atunci s-au mai întâmplat lucruri pe care le-am realizat împreună. Sunt convins că domnul profesor Graf merită acest titlu de cetățean de onoare al Reșiței. În consecință, am propus Consiliului Local Reșița acordarea titlului, hotărâre care a fost luată în 29 iunie și vine într-un moment extraordinar pentru Reșița. Iată că înmânarea vine cu o zi înainte de împlinirea a 250 de ani de foc nestins la Reșița”, a declarat primarul municipiului.

Titlul de cetățean de onoare a fost acordat pentru meritele deosebite în creșterea prestigiului și renumelui municipiului Reșița. Rudolf Gräf a ținut un scurt discurs în care a vorbit despre primii săi ani, perioada studenției și cea mai mare contribuție pe care a adus-o orașului. „Mulțumesc foarte mult pentru această onoare pe care mi-ați făcut-o. O consider una din cele mai mari care mi se puteau întâmpla acum, la finalul unei vieți relativ active, cu mai multe sau mai puține realizări. De acum înainte se va putea spune că se vor aniversa 251 de ani de când au pornit furnalele și un an de când Graf a primit titlul de cetățean de onoare. Copil fiind, am crezut că nu se poate trăi nicăieri mai bine ca la Reșița. Țin minte că mergeam într-o tabără de pionieri undeva la Zărnești, în Argeș, și mă uitam pe geamul trenului și mă gândeam ce greu trebuie să le fie oamenilor care trăiesc în aceste locuri. Lucrurile s-au mai schimbat după aceea. Am mai umblat în lume, am văzut că sunt frumuseți și în alte locuri. Am crescut într-o familie de germani din Banat, cu toate valorile și tipurile acestea pe care le au aceste familii și am crescut într-o perioadă în care nu era foarte ușor. Exista o spaimă în rândul germanilor bănățeni din anii ’60. Era după război, după deportări, dar am crescut pe o stradă de români unde nu am simțit vreodată vreo deosebire. Mai mult, spre deosebire de ceea ce auzeam la lecțiile de învățământ politic, aveam o întâmpinare și o benevolență din partea românilor pe care nu o înțelegeam. După aceea, am studiat la Iași. În vremea aceea nu se putea studia în străinătate și m-am uitat pe hartă unde este punctul cel mai îndepărtat de părinții mei și m-am dus la Iași. A fost bine pentru că m-am întors de acolo cu soția mea. Este un alt element care mi-a marcat viața destul de puternic și sunt recunoscător pentru acest lucru. Acolo am întâlnit încă un fenomen foarte interesant. În secretariat, secretara șefă se comporta cu mine de parcă aș fi fost un milionar. Avea o atitudine adulatoare față de tot ce înseamnă german și suna în limba germană. Nu înțelegeam de ce se întâmpla acest lucru. Copil fiind, mergeam duminica la biserică și apoi la cinematograf unde vedeam doar filme sovietice în care germanii erau răi, urâți și criminali. Am crescut cu limba română, doamna profesoară Flora Bădău ne-a determinat și pe mine și pe colegii mei să citim tot ce a ținut de literatura română. Așa am crescut în două culturi. […] Am citit în argumentarea Consiliului Local că un argument a fost aducerea Universității Babeș-Bolyai la Reșița. Da, cred că este cel mai puternic argument din care se poate aduce! Este echivalent cu aducerea Harvardului la Cluj. Cred că este cea mai mare investiție intelectuală în orașul acesta de când s-a început această procedură de integrare a Universității Eftimie Murgu în Universitatea Babeș-Bolyai. Orașul acesta care a fost un oraș cu o elită tehnică extraordinară și pierderea cea mai mare nu a fost atât de mult în bani, utilaje și instalații. Pierderea cea mai mare a fost în pierderea elitei tehnice, a corpului de ingineri și tehnicieni și de muncitori calificați care au ținut aceste uzine chiar și în economie planificată al un standard destul de ridicat și destul de bun. Reșița are o șansă. Cu siguranță că nu va mai fi niciodată o mare industrie siderurgică, dar prin venirea UBB-ului de la Cluj oamenii pot crea un pol de cercetare și retehnologizare ca Reșița să intre în a cincea revoluție industrială și să țină pasul!”, a spus cetățeanul de onoare Rudolf Gräf.

Evenimentul a continuat cu lansarea ultimei ediții a volumului „Monografia Municipiului Reșița”, scris de profesorul de istorie, emblemă a Reșiței, Nicolae Magiar, și de Eduard Magiar. Cartea profesorului doctor în istorie tratează diverse aspecte ale vieții din Reșița și pictează o imagine vie a ceea ce însemna traiul de odinioară în Cetatea de Foc.