O asociație din Timișoara care promovează potențialul turistic al microregiunii Țara Făgetului dă o mână de ajutor bătrânilor din Ținutul Pădurenilor, ultimii locuitori ai satelor de munte din zonă. Oamenii de acolo trăiesc în cel mai autentic mod cu putință, din ce le dă pădurea, atașați de natură și religie, însă cărora le-ar fi de ajutor și sprijin din exterior.
Lumea satului se stinge încet în comuna Bătrâna, la granița județului Hunedoara cu Timiș. Aici, la ultimele evidențe erau 93 de locuitori, toți în vârstă, după ce tinerii au părăsit satele în favoarea orașelor din împrejurimi. Pe ei îi ajută constant cei de la Asociația „Verde de Banat”. Voluntarii strâng pachete pe care periodic le duc oamenilor de la munte.
„Tinerii nu se mai mută în munți, dintr-un motiv simplu: nu mai sunt școli, sunt copii foarte puțini, au desființat clasele I-IV, și atunci majoritatea s-au mutat în Dobra, Ilia, Deva sau Hunedoara. Sunt 40 de sate în Ținutul Pădurenilor, în mai multe comune, Bătrâna a avut patru sate – Bătrâna, Răchițaua, Fața Roșie și Piatra. Din păcate, ultimii doi sau trei locuitori din Piatra au murit și satul este clar desființat. Sunt doar niște căsuțe. Lumea satului este extrem de frumoasă. E exact firea țăranului român autentic. Și asta s-ar putea descoperi de cei care vor să ia rucsacul în spate să vadă muntele. Oamenii ăia nu se plâng, sunt atât de demni, cresc din ce le dă pământul, cresc câteva animale, căprițe, oi, mai culeg și ce dă pădurea, începând cu fructele de pădure, toamna și primăvara – ciupercile, sunt extrem de atașați de natură, de Dumnezeu, de biserică, preotul e poate cel mai important om din comunitate și nu de puține ori se ajută unii pe alții. Claca a rămas și, cum e cazul la Boia Bârzii, unde sunt doar câteva persoane, sunt două persoane paralizate, la întrebarea mea cine le ajută pe aceste femei, neamurile, mi s-a răspuns că nu, vecinii. Lucru care m-a impresionat foarte, foarte tare.”, a povestit Iosif Martinescu, de la „Verde de Banat”.
Iosif Martinescu cunoaște deja fiecare locuitor în parte. Și îi îndeamnă și pe cei care iubesc muntele să meargă să îi cunoască pe acești bătrâni.
„Verde de Banat organizează periodic ajutorarea bătrânilor demni, frumoși și sfătoși, unde am găsit bunătate de pâine, maica Lizea, bunica mea din munți, niciodată când batem la ușă nu ne lasă fără o nucă, fără un măr și are o expresie: «Doar nu vă las să plecați cu mâna goală!». Minunat! Și pe maica Lizea o găsiți mergând de la Muncel, pe partea dreaptă, într-o enclavă, într-o poiană foarte frumoasă, chiar lângă șosea. Ea are o gospodărie atât de curată, crește două vaci, e o ființă nemaipomenită.”, a mai spus Iosif Martinescu.
Îndemnul lui pentru cei care vor o casă de vacanță este să cumpere o locuință în zonă, cum ar fi în Vadu Dobrii, unde au mai rămas doar 8 locuitori și vreo 250-300 de case.
„Dacă pomenim de Repatriot, m-aș tare bucura să vă legați de un sat, să cumpărați o casă, să reparați acoperișul și când o da Domnul măcar să petreceți momente de bucurie divină în munți, unde nu auzi decât cântatul cocoșilor sau lătratul unui câine și rar de tot câte o mașină.
Cred că ar fi o șansă de a salva satele de munte. Și nu în ultimul rând, de a adopta un bătrân, de a vă lega de o familie, majoritatea au povești nemaipomenite de viață. Aș vrea cu asociația să ducem elevi de liceu să vadă cum se trăiește autentic, fără multe mofturi. Eu îmi regăsesc lumea bunicilor în munte, în Poiana Ruscăi, văd curățenie, credință, muncă foarte multă și valoare, adică îmi dau seama că oamenii se încăpățânează să supraviețuiască așa cum făceau și străbunii lor acum sute de ani.”, a concluzionat Martinescu.
Foto: PNF photography