FILE DE ISTORIE. „Sindromul Reşiţa” (V). Noaptea cea mai lungă pentru premierul României

După opt zile de proteste de stradă, Reşiţa avea să fie scena unor negocieri istorice. Pe de o parte, o echipă guvernamentală condusă de prim-ministrul României. Pe de altă parte, liderii sindicali şi directorii de la CSR şi UCMR. Negocierile au început la ora 18, în 13 decembrie 1994, şi s-au încheiat după mai bine de 14 ore, deci în 14 decembrie dimineaţa!

În sala mare a Prefecturii, premierul Nicolae Văcăroiu. Alături de el sunt ceilalţi membri ai comisiei guvernamentale – Dumitru Popescu, ministrul Industriilor, Viorel Hrebenciuc, secretar general al Guvernului, Dan Ioan Popescu, secretar de stat în Ministerul Industriilor, Constantin Dumitru, director general al FPS, şi Marian Sîrbu, secretar de stat în Ministerul Muncii. Aceştia ocupă una din cele patru laturi ale careului de mese, în centru plasându-se primul-ministru, în dreapta sa, Viorel Hrebenciuc, iar în stânga, prefectul Traian Zamfir. În apropierea membrilor comisiei se aşează Vasile Creţan, directorul Direcţiei Judeţene de Muncă, Gheorghe Pavel Bălan, preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Mircea Popa, primarul Reşiţei, Gheorghe Marchiş, viceprimar, Ilie Mustăcilă, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, Ion Piescu, director general al Prefecturii. Celelalte laturi ale „careului“ sunt ocupate de liderii sindicali. În sală erau prezenţi şi directorii principalelor societăţi comerciale din oraş.

CITEŞTE ŞI: 

„Sindromul Reşiţa“. Sau începuturile căderii Cetăţii de Foc… 

„Sindromul Reşiţa“ (II). Mita de 1 miliard de lei a avut efect de bumerang! 

„Sindromul Reşiţa“ (III). Cruce pe Cetatea de Foc din Banat! 

„Sindromul Reşiţa“ (IV). „Iliescu pentru noi/ Este Ceauşescu 2!“

Primul care ia cuvântul este premierul Nicolae Văcăroiu: „Îmi cer permisiunea să salut pe toată lumea prezentă aici, la Reşiţa. Înainte de a intra pe discuţiile de fond, vreau să vă adresez câteva cuvinte. Din păcate, pe fundalul crizei generale pe care o parcurge România, multe societăţi comerciale, printre care se numără şi Uzina Constructoare de Maşini Reşiţa şi Combinatul Siderurgic Reşiţa, a apărut această stare tensionată în municipiul Reşiţa şi, sigur, s-a făcut apel ca primul-ministru să fie prezent aici pentru a soluţiona toate aceste probleme. Eu doresc să vă spun că întârzierea venirii mele la Reşiţa nu s-a datorat nici unei frici, unei temeri legate de faptul că lucrurile pot lua o altă întorsătură, ci datorită faptului că un prim-ministru nu-şi poate permite să se deplaseze într-o zonă în care sunt problemele pe care le cunoaştem şi să vină cu mâinile în sân şi fără posibilităţi de a da răspunsuri la o serie de probleme care se ridică. Iată de ce, zic eu, este firesc ca în prealabil să facă o analiză de fond, şi am şi declarat-o că prima comisie guvernamentală deplasată la Reşiţa nu şi-a făcut practic datoria. Şi a trebuit să trimitem o altă echipă, care să analizeze, să propună o serie de soluţii actuale şi de perspectivă, căi de a soluţiona direct problemele ridicate, pe care le vom discuta în această seară… Cert este că întreaga ţară se află într-o situaţie deosebit de grea“.

Primul-ministru vorbeşte apoi despre implicaţiile pe care le-a avut şi le are trecerea de la un sistem de economie centralizată la o economie de piaţă, despre necesitatea restructurării societăţilor comerciale, despre noile principii care stau la baza managementului agenţilor economici, precizând că „toate mecanismele folosite în momentul respectiv sunt mecanisme de piaţă, numai că piaţa nu am reuşit s-o construim. Ce facem acuma? Acum începem să construim ce s-a demolat. Şi vreau să vă asigur că este foarte greu“. Văcăroiu nu uită să facă aprecieri cu privire la experienţa profesională şi pregătirea sa „economică financiară, monetară, pe care nimeni nu mi le poate contesta“.

În această perioadă, de afară se auzea vuietul mulţimii, care în mod cert nu putea fi confundat cu elogii aduse „experienţei economico-financiaro-monetare“ a primului-ministru. „De-mi-sia! De-mi-sia!“

Premierul vorbeşte apoi despre ceea ce el considera a fi reuşitele guvernării Văcăroiu: „A crescut exportul la 6 miliarde de dolari, ce n-a mai avut România de mult, am echilibrat balanţa comercială, am stabilizat cursul de schimb al leului, am mai redus inflaţia. Trăim încă prost, dar este un semnal înainte“. Văcăroiu îşi continuă discursul deplângând sărăcia Guvernului pe care-l conduce, acceptând însă că este obligaţia acestuia să găsească pârghiile necesare pentru soluţionarea crizei existente. După care prezintă concluziile celei de-a doua comisii guvernamentale venite la Reşiţa, cu privire la situaţia existentă la UCMR şi CSR. Aminteşte cererile înaintate de către sindicate, printre care se regăsesc şi cele legate de termoficare şi alimentarea cu apă a municipiului, probleme pe care spune că nu le cunoştea şi, în consecinţă, solicită primarului Reşiţei, Mircea Popa, studii de fezabilitate. Acesta îi răspunde însă că toate demersurile sunt făcute.

„Eu mă opresc aici şi vă ascult pe dumneavoastră“, spune premierul după un monolog de 38 de minute.

Primul punct: demiterea sau demisia prefectului!

Este momentul în care intervine Trandafir Ostoia, preşedintele celui mai mare sindicat din UCMR, Sindicatul Liber Independent: „Haideţi să-ncepem cu-nceputul. Solicităm ca, pentru tot ce hotărâm aici să se facă un proces-verbal în care să stabilim termene de rezolvare a problemelor şi pe cine trebuie să tragem la răspundere în caz de nerezolvare. Vă amintim însă că cererile manifestanţilor de afară sunt trei, dintre care două s-au realizat – venirea dumneavoastră şi analiza pe care o facem pentru găsirea soluţiilor de rezovare a problemelor cu care ne confruntăm. Ce facem cu cea de-a treia? Şi anume, demisia sau demiterea prefectului Traian Zamfir. De-aici trebuie să începem, nu putem trece mai departe până nu spunem oamenilor rezultatul solicitării lor“.

Nicolae Văcăroiu: „Care sunt argumentele pentru care se solicită schimbarea prefectului?“

Trandafir Ostoia: „Lipsa de credibilitate, atât în faţa noastră, cât şi în faţa dumneavoastră. Pentru că, din moment ce nu l-aţi sprijinit când v-a cerut să veniţi în teritoriu, înseamnă că nu prezintă garanţii în faţa dumneavoastră. Iar noi avem nevoie de oameni care să fie respectaţi la Bucureşti. Pe de altă parte, de trei luni de zile, de când tragem semnale de alarmă, dacă lucrurile erau luate în serios de către prefect sau de către dumneavoastră, nu se ajungea în această situaţie“.

Ioan Bîtea (foto), membru în Consiliul Sindicatului Liber Independent de la UCMR: „Domnule prim-ministru, aş dori să vă întreb cine credeţi că a adus oamenii în stradă. Şi dacă dumneavoastră nu răspundeţi, vă răspund eu: responsabili sunt doi oameni – domnul secretar de stat Octavian Partenie şi domnul prefect Traian Zamfir. Aceşti doi oameni trebuie să suporte consecinţele. Aceşti doi oameni au promis în luna noiembrie că până la sfârşitul acelei luni veţi veni la Reşiţa pentru rezolvarea problemelor. Nu vă mai întrebaţi cine ne-a adus în stradă. Ne-a adus sărăcia, ne-au adus nevoile. Dar, pe lângă acestea, vinovaţi sunt şi cei doi, care ne-au minţit în permanenţă! Dacă nu acceptaţi că ne-au minţit ei, atunci ne-aţi minţit dumneavoastră! Iar dacă dumneavoastră nu ne-aţi minţit, atunci aveţi toate motivele să acceptaţi cererea noastră de demitere a acestor doi oameni. Noi v-am atenţionat de două luni că nu mai putem stăpâni oamenii din uzine. Faptul că acum oamenii sunt lângă noi înseamnă că prezentăm garanţii pentru aceştia. Întrebarea este ce garanţii mai prezintă pentru Guvern domnii Partenie şi Zamfir, care şi-au luat nişte angajamente faţă de aceşti oameni care sunt în stradă, şi pe care i-au minţit“.

Nicolae Văcăroiu: „Trebuie să luaţi lucrurile aşa cum sunt. Eu am promis că vin la Reşiţa. Deci este o realitate. E adevărat că agenda de lucru… vreau să vă spun că solicitări sunt să mergem în toate regiunile. Sigur că Reşiţa, ca centru industrial, nu este orice oraş. Însă, încă o dată vreau să vă comunic că, dacă dumneavoastră credeţi că primul-ministru are bagheta magică, pe care, dacă o scoate pe masă, rezolvă toate problemele… am face-o mâine să trăim mai bine. Vă spun asta cu sinceritate“.

Ioan Bîtea: „Domnule prim-ministru, eu v-am spus cine este vinovat de ieşirea oamenilor în stradă. Dacă credeţi că dumneavoastră sunteţi vinovat, atunci spuneţi-o. Noi aşteptăm răspunsul dumneavoastră“.

Nicolae Văcăroiu: „Eu am făcut apel la dumneavoastră şi am cerut să se reia lucrul, că voi veni la Reşiţa, nu? De data asta era cuvântul meu direct“.

Marian Apostol (foto), preşedinte CNS Cartel Alfa Caraş-Severin: „Domnule prim-ministru, cu privire la acest aspect, îmi pare rău că trebuie să vă contrazic, dar nu este adevărat. Niciodată nu ne-aţi făcut o promisiune în mod direct. Mai mult decât atât, niciodată până în acest moment nu ne-aţi ascultat. Toate informaţiile le-am primit prin intermediul subalternilor dumneavoastră. Şi toate s-au dovedit a fi neadevărate. Dacă informaţiile pe care ni le-au transmis ei veneau de la dumneavoastră, atunci înţelegem de ce le ţineţi partea“.

Nicolae Drăgan, preşedintele Blocului Naţional Sindical Caraş-Severin: „Domnule prim-ministru, vreau să vă reamintesc cererea celor 25.000 de oameni care sunt afară: demiterea prefectului Traian Zamfir. De opt zile cer asta. Noi vrem un răspuns direct: îl demiteţi sau nu?“

Prefectul nu renunţă, premierul nu cedează!

Traian Zamfir, prefectul judeţului: „Vă rog să-mi permiteţi să pun şi eu o-ntrebare: de ce până astăzi, în aceste împrejurări, de fiecare dată când dumneavoastră aţi venit cu muncitorii sub ferestrele Prefecturii, transformându-mă în managerul UCMR-ului, lumea de afară a strigat «Prefectul e cu noi!», iar de data aceasta, dintr-o dată, în mod miraculos, cu 180 de grade văd această întoarcere de atitudine la dumneavoastră?“

Trandafir Ostoia: „Vă rog să ne spuneţi, de această dată exact, ce intervenţii aţi făcut dumneavoastră la Guvern de fiecare dată când aţi văzut că oamenii sunt în stradă? Şi cum a răspuns Guvernul la solicitarea dumneavoastră?“

Nicolae Văcăroiu: „De ce trebuia să vin eu la dumneavoastră? Să vă promit nu ştiu ce?…“

Adrian Ciofu, preşedintele Sindicatului „Reşiţa 1771“ de la UCMR: „În privinţa demiterii domnului prefect, aş vrea să vă spun că avem şi alte argumente. Această situaţie de la Reşiţa nu este de astăzi. Ceea ce vedeţi aici este de un an de zile. Lună de lună, domnul prefect spunea că se substituie în atribuţiile managerilor societăţii. De ce? Este normal? Atunci unul dintre ei nu-şi face treaba, iar altul nu-şi respectă atribuţiile. În această situaţie, şi unul, şi altul trebuie daţi afară! Poziţia sindicatului faţă de dânsul s-a schimbat în momentul în care, văzând că nu se dau salariile, iar oamenii erau sub balconul dânsului, la Prefectură, prin intervenţiile sale a girat mai departe conducerea societăţii. Iar situaţia a ajuns din ce în ce mai gravă. Din această cauză, alături de ceilalţi colegi ai noştri, şi eu solicit ferm demiterea prefectului, şi v-aş ruga să faceţi acest lucru“.

Radu Dănuţ Ciontu, secretar al BNS: „Constat cu surprindere că dumneavoastră spuneţi că nu vă stă în atribuţii să găsiţi soluţii…, mă rog, diferenţa AGA, FPS şi aşa mai departe. Însă, constatăm şi noi că soluţii există. Chiar din discursul dumneavoastră se poate constata acest lucru. Întrebăm, deci: dacă existau premise de rezolvare şi înainte, de ce a fost nevoie de prezenţa dumneavoastră aici? Domnul prefect, reprezentantul dumneavoastră, nu putea să găsească aceste soluţii? Bineînţeles, împreună cu reprezentanţii instituţiilor responsabile“.

Nicolae Văcăroiu: „Soluţiile se găsesc în interiorul societăţii, în Consiliul de Administraţie. Ce-ar însemna ca prefectul şi primul-ministru să găsească soluţii la toate? Iar acum e o treabă interesantă. Vorbesc trei lideri de sindicat să destituim prefectul“.

Iancu Muhu, lider sindical Laminoare, membru în Consiliul CNS Cartel Alfa Caraş-Severin: „În primul rând, nu mai avem încredere în actualul prefect, pentru că, şi la noi, la Combinat, când a fost schimbat fostul director general, a vrut să impună ca director general pe fostul deputat de la ecologişti, Antonică Dijmărescu. Am martori aici, e colegul meu Mircioane, este liderul meu de la Alfa. Ne-a spus că, dacă suntem de acord cu Antonică Dijmărescu, va porni furnalul, va porni aglomeratorul – numai minciuni! Ne-am săturat de aceste minciuni! Colegii mei sunt aici şi pot să confirme“.

Ioan Bîtea: „Cererea celor 25.000 de oameni de-afară este transmisă prin vocea celor trei lideri, domnule prim-ministru. Cum poate să mai aibă credibilitate acest om care, la Herculane, i-a spus domnului preşedinte Ion Iliescu că, de câte ori apar probleme cu banii, noi suntem la uşa dânsului?! Eu am spus că reprezintă Statul, iar întreprinderea este a Statului, şi din această cauză suntem la uşa lui. Discutăm prea mult această problemă, în condiţiile în care un răspuns din partea dumneavoastră e suficient. Îl demiteţi sau nu? Aşteptăm răspunsul“.

Bruno Szvatsinka (foto), secretar al SLI UCMR: „Pe lângă cele spuse de colegii mei, vreau să mai adaug un singur lucru. Domnul prefect a promis că, dacă sindicatele îi vor cere demisia, şi-o va da. În această seară, sindicatele îi cer demisia! Dacă nu şi-o dă, demiteţi-l dumneavoastră, domnule prim-ministru!“

Traian Zamfir: „Domnule prim-ministru…“

Nicolae Văcăroiu: „Vorbeşti tu acum?“

Traian Zamfir: „Am spus că îmi dau demisia dacă problemele nu se rezolvă. Atâta timp cât toate problemele sunt pe punctul de a fi soluţionate, toată această acţiune mi se pare a fi foarte concertată“.

Viorel Hrebenciuc, secretarul general al Guvernului: „Dacă-mi permiteţi, vreau să vă spun că nu sunt de acord să se ceară demiterea unui prefect pentru faptul că nu aţi venit dumneavoastră aici, deoarece asta nu stă în puterea unui prefect. În acelaşi timp, trebuie să vă spun următorul lucru: aici avem lideri de sindicat de la cele mai importante unităţi din oraş şi din judeţ; sunt două posibilităţi – ori demitem liderii, ori demitem prefectul, că altă cale de mijloc nu văd“.

Ion Homoş, secretarul general al CNS Cartel Alfa: „Vreau să vă mai aduc câteva argumente legate de seriozitatea sau neseriozitatea domnului prefect. Într-o discuţie, e-adevărat, telefonică, pe care a avut-o cu domnul secretar Hrebenciuc, dânsul l-a rugat pe prefect ca, pe toată durata conflictului, să se abţină de la orice fel de declaraţii de presă. Cu toate acestea, domnul prefect a continuat, în toată această perioadă, să dea interviuri inclusiv la televiziunea locală, şi se pot viziona casetele, dar şi la presa centrală. Deci întrebarea pe care ne-o punem este dacă nici pe secretarul general al Guvernului nu l-a ascultat, nu cumva domnul prefect şi-a făcut o regulă din a ignora toate recomandările care i se fac?! Acest fapt, pe mine, personal, mă pune în situaţia de a mă întreba: celelalte recomandări vor mai fi sau nu duse la îndeplinire?“

Marian Apostol: „Să considerăm că problema domnului prefect este rezolvată. Personal, vreau să scot în relief o serie de aspecte pe care se pare că nu le ştiţi. Aţi făcut afirmaţia că Reşiţa nu avea nevoie de aceste manifestaţii. Daţi-mi voie să vă spun, cu toată convingerea, că avea nevoie de ele! Şi vă mai spun ceva. Cred că şi dumneavoastră aveaţi nevoie de aceste manifestaţii! În continuare, aţi acreditat ideea că toate aceste manifestaţii, reţineţi, manifestaţii, nu greve, se datorează unor interese politice. Întrebarea este: nici acum nu vă e clar că tot ceea ce se întâmplă aici se datorează problemelor sociale grave cu care se confruntă oamenii din această zonă? Dacă n-aţi înţeles acest lucru, să ştiţi că mie-mi pare foarte rău. În acelaşi timp, vreau să vă spun că pe mine, ca şi pe colegii mei, de altfel, mă nemulţumeşte total faptul că aţi încercat să plasaţi toate aceste nemulţumiri numai la nivelul UCMR-ului. Este departe de a fi adevărat acest lucru. Nu e vorba doar de UCMR, este vorba despre tot oraşul. UCMR-ul şi CSR-ul în special. Pe lângă aceste unităţi, este vorba şi de alte probleme, dintre care v-aş putea aminti: Reşiţa trece printr-o acută criză de apă; mulţi cetăţeni ai Reşiţei trăiesc în locuinţe insalubre, cum ar fi cele de pe Calea Caransebeşului sau Aleea Albăstrelelor – este o adevărată crimă să ţii oamenii în aceste condiţii; parcul de autobuze al Reşiţei este total inadecvat pentru un transport local civilizat. E vorba despre multe alte lucruri, care, toate puse cap la cap, au ca şi consecinţe manifestaţiile de la Reşiţa. În final vreau să vă pun o întrebare. Aseară, dar şi astăzi, aţi făcut o afirmaţie: aţi spus că sunteţi de acord cu faptul că în ţară se trăieşte mai prost decât înainte de 1989. Dumneavoatră chiar nu vă simţiţi vinovat pentru această situaţie?“

Nicolae Drăgan (foto): „Este o oră târzie, şi poate de asta nu se înţelege. Noi cerem demisia cetăţeanului Zamfir. De opt zile facem asta, împreună cu oamenii din stradă. Aceşti oameni care opt zile n-au făcut nimic rău. Nu s-au manifestat violent, n-au spart nici un geam, n-au făcut nimic rău. Au cerut doar locuri de muncă şi dreptate. Aceşti oameni au început să strige împotriva cetăţeanului Zamfir din momentul în care ne-a acuzat de lucruri pe care nu le-am făcut“.

Matei Mircioane, preşedintele Sindicatului Vatra din CSR: „Oamenii din Piaţă şi noi, liderii de sindicat, care îi reprezentăm pe aceştia, nu vedem care ar putea fi motivele care să vă determine să-l mai menţineţi în funcţia de prefect pe domnul Zamfir“.

Traian Zamfir: „Domnule prim-ministru, vă rog să-mi permiteţi să observ că în acest judeţ trăiesc 380.000 de oameni. În calitatea de candidat la Senat, am avut 40.000 de voturi. Dumneavoastră (arată către liderii sindicali din sală – n.a.) reprezentaţi 20.000 de oameni, iar aici sunteţi vreo zece persoane“.

Ioan Bîtea: „Nu suntem 10, haideţi să ieşim afară, pe balcon, domnule prefect…“

Traian Zamfir: „Vreau să-mi permiteţi să fac următoarea precizare. Domnule prim-ministru, consider că de fiecară dată am acţionat în calitate atât de reprezentant al Guvernului, care mi-a făcut plăcerea şi mândria să reprezint partidul, cât şi al intereselor cetăţenilor acestui judeţ, pentru că m-am născut în Caraş-Severin şi nu pot să nu fiu ataşat sufleteşte de locuitorii acestui judeţ…“

Nicolae Drăgan: „Nu ne convingeţi, domnule prefect…“

Traian Zamfir (foto): „Am acţionat în felul următor –  sunt unul dintre primii prefecţi care am elaborat o «Carte albă» cu tot programul de dezvoltare a judeţului; am transmis la circa 50 de ambasade invitaţia de a veni investitori în Caraş-Severin, am comunicat acestor ambasade să convingă firme puternice să vină pentru a investi aici; m-am deplasat cu aceşti lideri de sindicat la Preşedinţie, la…“

Nicolae Drăgan: „Cu domnii lideri (premierul zâmbeşte – n.a.), nu cu aceşti lideri, domnule prefect“.

Traian Zamfir: „…Cu domnii lideri…, la Preşedinţie, la FPS, chiar la Guvern, ca să atrag atenţia asupra situaţiei din judeţ. Părerea mea este clară: aceşti domni forţează acuma pe un mandat pe care l-au primit şi trebuie să-l ducă până la capăt. Vă asigur că, oricare va fi poziţia dumneavoastră, în calitate de om politic, eu o accept. Dar vă asigur încă o dată şi am convingerea fermă că aceşti domni au un mandat şi servesc… sunt exponenţii anumitor interese“.

Ioan Bîtea (pe fondul aplauzelor ironice ale liderilor sindicali, adresate prefectului): „După aceste afirmaţii gratuite ale domnului Zamfir, pot să afirm că facem «jocurile politice» ale celor 25.000 de oameni de afară, care au ieşit în stradă din cauza a doi domni: domnul Zamfir şi domnul ministru secretar de stat Partenie“.

Adrian Ciofu (foto): „Domnule prim-ministru, dacă nu consideraţi necesară demisia domnului prefect, atunci mai bine ne retragem, şi ne dăm noi, liderii sindicali, demisia în bloc. Şi ieşim acum din sală. Dacă credeţi că aşa e mai bine… N-avem altă soluţie“.

Nicolae Văcăroiu: „Am înţeles. Dar alte probleme nu aveţi, numai aceasta cu prefectul?“

Liderii sindicali: „Deocamdată aceasta să se rezolve“. „Mai întâi asta, apoi trecem la celelalte“. „Domnule prim-ministru, aşa nu se poate discuta“.

Nicolae Văcăroiu: „Haideţi să continuăm pe alte teme…“

Nicolae Drăgan: „Domnule prim-ministru, noi v-am transmis la Guvern această revendicare încă de vineri. Vă reamintesc cele trei revendicări ale acestor oameni de-afară: venirea dumneavoastră aici, problemele sociale şi demiterea prefectului. Toate acestea le ştiaţi de la Bucureşti, nu e nimic nou“.

După o oră de discuţii pe aceeaşi temă, prefectul Traian Zamfir ia cuvântul şi lasă impresia că schimbarea sa din funcţie este o chestiune ca şi rezolvată: „Din acest moment, eu sunt de acord cu demiterea mea, dacă acest lucru va linişti treburile la Reşiţa. M-aţi învestit în această funcţie, domnule premier, şi dumneavoastră veţi decide în legătură cu această dorinţă a mea“. Dar cum premierul precizează că o decizie în acest sens nu se poate lua decât în şedinţă de guvern, la Bucureşti, spiritele se încing şi mai tare. Liderii sindicali cer ca Traian Zamfir să aibă onoarea de a-şi prezenta demisia pe loc, dar şi atunci primul-ministru face observaţia că demisia nu poate intra în vigoare decât printr-o hotărâre de guvern.

Ion Homoş: „Domnule prim-ministru, demisia este depunerea din proprie iniţiativă a unei hârtii prin care o persoană renunţă la funcţie. Demisia nu se aprobă, ea este un act unilateral de voinţă. Eventual puteţi analiza activitatea celui în cauză şi hotărî dacă demisia nu trebuie urmată şi de alte măsuri“.

Nicolae Drăgan: „Domnule prim-ministru, noi vă putem ajuta cu câteva coli de hârtie, pe care cetăţeanul Zamfir să-şi scrie acum demisia din funcţia de prefect. Iar dumneavoastră, tot acum, să vă puneţi avizul pe această demisie“.

Nicolae Văcăroiu: „Aaa, nu, aşa nu se poate… Dar eu am înţeles că am fost chemat aici ca să discutăm problemele Reşiţei. Şi de aceea propun să intrăm în fondul acestor probleme“.

Ion Homoş: „Şi prefectul de Caraş-Severin nu este problema Reşiţei, domnule prim-ministru? Este problema Bucureştiului?“

Nicolae Văcăroiu: „Da… e problema Reşiţei…“

Viorel Hrebenciuc: „În concordanţă cu legislaţia în vigoare – şi domnul Hossu, care este… doctor în probleme de acest gen, este aici şi poate să confirme ce vă spun – beneficiind de demisia scrisă a domnului prefect, pe care o supunem aprobării Guvernului, urmează apoi emiterea hotărârii de guvern, şi problema e rezolvată“.

Nicolae Drăgan: „Mai urmează să-şi scrie demisia. Să vedem că o face!“

Nicolae Văcăroiu: „Vreţi să o facă în faţa dumneavoastră?“

Dumitru Costin (foto), preşedintele BNS: „Nu neapărat, vrem să vedem demisia scrisă“.

Trandafir Ostoia: „Constat că vă plac discuţiile, domnule premier. Pentru că, altfel, l-aţi convinge pe domnul prefect să ne ajute să trecem mai departe, căci mai avem mult de lucru, iar oamenii de afară nu mai au răbdare“.

Marian Apostol: „Şi vă anunţ, domnule premier, că afară sunt peste 20.000, poate chiar 30.000 de oameni (Hrebenciuc confirmă, mişcându-şi capul în sensul că aşa stau lucrurile – n.a.). Iar dacă nu vă vine să credeţi că oamenii sunt extrem de agitaţi, vă invit să mergeţi cu mine până în balcon, pentru a vă convinge“.

Nicolae Văcăroiu: „Dar de ce vreţi să rezolvaţi totul numai sub presiune?“

Ioan Bîtea: „Domnule prim-ministru, noi am crezut că veniţi aici să ne mulţumiţi pentru că am reuşit să convingem oamenii să nu treacă la acte de violenţă. Dar văd că dumneavoastră ne acuzaţi că totul se întâmplă sub presiunea noastră. Cine credeţi că ar putea să ţină sub presiune mulţimea de afară?“

Aurel Popescu, lider sindical Câlnicel: „Domnule prim-ministru, o singură intervenţie vreau să am asupra acestui subiect. Mă numesc Popescu, sunt lider sindical la Platforma Câlnicel. Dumneavoastră spuneţi că această demisie trebuie aprobată în şedinţă de guvern. Dar dacă Guvernul nu aprobă demisia, ce se va întâmpla? Veţi putea ţine în judeţul Caraş-Severin un prefect împotriva căruia îşi exprimă public nemulţumirea 30.000 de oameni? Dacă da, nu mai am nimic de spus…“

Viorel Hrebenciuc: „Dar dacă-şi dă demisia prefectul, pleacă mulţimea acasă?“

Iancu Muhu: „Aţi vrea dumneavoastră…“

Nicolae Drăgan: „Demisia prefectului este garanţia noastră că putem trece să discutăm problemele de fond ale Reşiţei“.

Radu Dănuţ Ciontu: „În momentul în care ne-am aşezat cu dumneavoastră la masă, noi, liderii de sindicat, ne-am asumat o foarte ingrată postură. Pentru că pe planul de măsuri propus de comisia guvernamentală, nimic nu se poate rezolva mâine. Vor urma negocieri, vor urma discuţii, vor urma medieri, va trebui să explicăm oamenilor. Şi ştiţi că oamenii sunt nerăbdători. Problema se pune că, pe lângă măsurile care se vor rezolva în timp, noi trebuie să prezentăm oamenilor şi una care s-a rezolvat imediat. Altfel nu vom putea merge mai departe, pentru că nu ne vor lăsa oamenii“.

Nicolae Văcăroiu: „Deci dumneavoastră nu vreţi să mergeţi mai departe! Eu am venit la Reşiţa pentru a mă angaja că voi rezolva, atât cât pot, problemele dumneavoastră. Când nu voi putea, vă voi spune acest lucru. Şi o să vă spun şi de ce nu pot. Pentru că nu vreau să fac promisiuni în vânt. Deci vă rog să mă credeţi că de aia am venit la Reşiţa, şi poate din cauza asta am venit şi cu puţină întârziere. Pentru că n-am avut curajul să vin în faţa dumneavoastră fără să am ce spune. V-am spus că, în chestiunea demisiei, nu se poate lua o decizie pe loc“.

Trandafir Ostoia: „Domnule prim-ministru, încă o dată vă întreb: vreţi să continuăm discuţiile sau nu? Dacă vreţi, vă rog să soluţionaţi acest punct! Dacă nu, ne întâlnim peste cinci zile şi discutăm atunci!“

Marian Apostol: „Dumneavoastră, domnule prim-ministru, va trebui să înţelegeţi că Reşiţa e o stare de spirit. Şi această stare de spirit nu se poate dezamorsa într-o zi sau două, cu promisiuni. Peste cinci zile, când va veni faxul de la Guvern, care ar putea să ne aducă la cunoştinţă că nu s-a acceptat demisia domnului prefect, în mod sigur oamenii vor fi din nou în stradă, în acelaşi număr ca şi acum. Deci nu are sens să tărăgănăm lucrurile“.

Prima formulă de demisie, neacceptată de sindicate!

Pe fondul acestor discuţii, sindicaliştii se ridică în picioare şi hotărăsc să părăsească sala! Atât premierul Văcăroiu, cât şi secretarul general Hrebenciuc îi roagă să rămână la negocieri, însă din partea sindicatelor se face observaţia că nu pot rămâne la discuţii cu oameni care tratează cu superficialitate cererile lor.

Adrian Ciofu: „Domnule prim-ministru, dacă vreţi să mergem mai departe, trebuie să aveţi în vedere că, pe lângă revendicările sindicale, noi ţinem mult şi la rezolvarea acestei probleme. Fără rezolvarea acestei probleme, eu consider că nu pot să merg mai departe. Şi, ca atare, mă retrag“.

Şi-ntr-adevăr, Ciofu părăseşte sala. După alte câteva minute de discuţii contradictorii, şi alţi sindicalişti fac acelaşi lucru. Şi ei pe picior de plecare, Arthur Cerna, Petrache Laudoniu, Ion Homoş şi Bogdan Hossu îl atenţionează pe premier că lucrurile sunt foarte serioase şi că fără rezolvarea primului punct nu se poate trece mai departe. Văcăroiu şi Hrebenciuc spun că nu înţeleg de ce nu se acceptă varianta propusă de ei. Cerna atrage atenţia că, în forma propusă, demisia ar putea fi atacată în instanţă de către prefect, care s-ar putea prevala de condiţiile în care şi-a depus demisia. Hrebenciuc zice că, indiferent de motivele invocate la depunerea demisiei, în opinia lui aceasta este valabilă.

Bogdan Hossu (foto), preşedintele CNS Cartel Alfa: „Vă atragem atenţia că ştim situaţii în care nenumăraţi directori sau prefecţi au fost repuşi în funcţie în baza faptului că, atunci când şi-au depus demisia, s-a utilizat asupra lor elementul de forţă şi presiune, ceea ce are ca efect nulitatea demisiei. În concluzie, după părerea mea, este suficientă o demisie scrisă care să vă fie înmânată dumneavoastră, domnule premier, fără ca domnul prefect să argumenteze în demisie motivele pentru care a făcut acest gest. Deci să fie un act public înaintat premierului, şi aici suntem de acord cu dumneavoastră că nu poate fi avizată decât într-o viitoare şedinţă de guvern, când suntem convinşi că veţi ţine cont de argumentele prezentate aici“.

Viorel Hrebenciuc: „Sunt de acord cu dumneavoastră, domnul prefect o să refacă această demisie, fără să mai sugereze că a fost făcută sub presiune, dar fiţi şi dumneavoastră de acord că, în condiţiile în care aici au fost atâţia martori, atâţia reprezentanţi ai mass-media, inclusiv televiziunea, domnul prefect se va putea prevala de factorul presiune. Şi va putea să şi demonstreze acest lucru“.

Bogdan Hossu: „Nu vă supăraţi, dar judecătoria discută actele scrise ca atare. Toată lumea de aici a văzut că nu s-a efectuat o presiune fizică asupra domniei sale, iar demisia a prezentat-o singur“.

Văzând cum stau lucrurile, Traian Zamfir iese din sală, pentru a-şi rescrie demisia în biroul său, sub forma acceptată de secretarul general al Guvernului. Premierul Văcăroiu propune ca, până la şedinţa de guvern, având în vedere demisia depusă, să decidă suspendarea din funcţie a prefectului. „Ce ziceţi, domnu’ Hossu?“, întreabă premierul.

Bogdan Hossu: „Având în vedere că acestea sunt atribuţiile dumneavoastră, declar că mă depăşesc şi nu vă pot da nicio sugestie. Ceea ce vă pot spune este că noi nu dorim o penalizare, ci doar rezolvarea problemei“.

Victor Manolescu, directorul general al CSR, adresându-se sindicaliştilor: „L-am rugat pe domnul prim-ministru să vină aici, să soluţioneze problemele de fond ale Reşiţei. Zece prefecţi puteţi să schimbaţi, dar fondul problemei rămâne acelaşi. Pe mine mă interesează viitorul Reşiţei“.

Nicolae Drăgan: „Domnule director, ne este clar, interesul dumneavoastră faţă de Reşiţa a ieşit în evidenţă în cele opt zile  în care nu v-a văzut nimeni alături de noi. Şi acum se vede foarte bine cât de mult vă interesează prefectul. Aşa că n-are rost să mai discutăm“.

Nicolae Moise (foto), lider sindical la Serviciul IT din CSR: „Domnilor, aţi venit aici să apăraţi un om sau să rezolvaţi problemele? Pentru voi nu contează ce spun 30.000 de oameni? Să vă fie ruşine! Chiar şi acum, vă comportaţi fără niciun fel de jenă! Nu mai avem ce discuta cu voi! Pierdem timpul…“

Capul prefectului, condiţie sine qua non

De această dată, toţi liderii sindicali părăsesc încăperea! O linişte apăsătoare pune stăpânire pe întreaga sală. „Acum, ce facem?“, îl întreabă, vizibil încurcat, Nicolae Văcăroiu pe Viorel Hrebenciuc. Acesta ridică din umeri, zâmbeşte fals şi îi şopteşte ceva premierului. „Atunci, hai!“, zice primul-ministru, ridicându-se în picioare. Împreună, membrii echipei guvernamentale se îndreaptă spre ieşire şi se duc în biroul prefectului. După o jumătate de oră, sindicaliştii sunt invitaţi să revină la negocieri, pe motiv că problema demisiei prefectului s-a rezolvat.

După ce s-au lăsat aşteptaţi câteva minute, atât de către sindicalişti, cât şi de ceilalţi membri ai echipei guvernamentale, la ora 21.30 Văcăroiu şi Hrebenciuc revin în sală surâzători. „V-aţi consultat, v-aţi mai gândit?“, întreabă Văcăroiu. „Dar dumneavoastră v-aţi consultat, aţi luat o decizie cu privire la solicitarea noastră?“, îi… răspunde Apostol.

Nicolae Văcăroiu: „Da. Deci prefectul şi-a refăcut demisia şi mi-a înmânat-o, solicitând ca Guvernul să ia o decizie cu privire la aceasta“.

Viorel Hrebenciuc: „Dacă-mi permiteţi, vreau să dau citire demisiei scrise. Deci, «Subsemnatul Zamfir Traian, prefect al judeţului Caraş-Severin, îmi prezint demisia din această funcţie, urmând ca Guvernul să decidă conform prevederilor legale». Adaug că eu, personal, spun că o să susţin această demisie“.

Trandafir Ostoia: „Deci sunteţi de acord cu demisia?“

Viorel Hrebenciuc: „Eu, ca persoană, da“.

După ce flutură demisia în văzul tuturor, Hrebenciuc spune că nu e cazul să se facă nici o copie. „O focalizează cameramanul de la televiziune şi după aceea o puteţi şi copia“, adaugă secretarul general al Guvernului, după care propune să se treacă la punctul doi al discuţiilor.

Cine e de vină pentru orele nelucrate?

Trandafir Ostoia: „Solicităm să ne spuneţi cum se va face plata acestor oameni, pentru luna decembrie. Deoarece considerăm că, din cauza modului în care dumneavoastră aţi tratat problemele, oamenii s-au văzut nevoiţi să iasă în stradă. Deci dumneavoastră garantaţi plata salariaţilor, iar noi garantăm recuperarea orelor nelucrate în această perioadă?“

Viorel Hrebenciuc: „Păi, voi recuperaţi şi veţi fi plătiţi“.

Iancu Muhu: „Eeh, nu aşa! Întâi ne plătiţi, că vin sărbătorile şi oamenii n-au niciun ban! Şi dup-aia recuperăm!“

Nicolae Văcăroiu: „Domnilor, este clar, veţi fi plătiţi. Cum se va face asta nu are sens să discutăm acum. E o problemă a specialiştilor. Aveţi directori, aici de faţă, care împreună cu board-ul lor vor găsi soluţii. Eu cred că singura soluţie e să se lucreze în regim de zece ore şi să se recupereze producţia pierdută. Directorul general ştie ce s-a-ntâmplat în uzină, ce şi cum se poate recupera“.

Adrian Ciofu: „Domnule prim-ministru, daţi-mi voie să intervin la acest aspect. Prin responsabilitatea şi atribuţiunile dumneavoastră, ale directorului FPS şi ale managerilor societăţii, vinovăţia pentru faptul că suntem în stradă vă aparţine în exclusivitate dumneavoastră“.

Nicolae Văcăroiu: „Nu sunt de acord cu dumneavoastră. În primul rând, nu s-a lucrat în uzină“.

Adrian Ciofu: „Domnule prim-ministru, nu ni se datorează nouă! Noi am fost împinşi înspre această situaţie, de nevoie, de sărăcie şi de necazuri“.

Nicolae Văcăroiu: „Domnule lider de sindicat, opriţi-vă, dom’le! Obiectiv vorbind, toată ţara este în necaz şi în nevoie. Dacă cele 7.000 de societăţi comerciale s-ar opri şi n-ar mai lucra cinci luni de zile, dumneatale spui că vinovaţii… că e din cauza sărăciei!“

Adrian Ciofu: „Domnule prim-ministru, contractul colectiv de muncă spune că responsabili…“

Nicolae Văcăroiu: „Nu mai veniţi, vă rog foarte mult, dacă e o treabă a dumneavoastră cu patronatul, o discutaţi concret, cum recuperaţi, care este modalitatea – e treaba dumneavoastră“.

Aurel Popescu: „Domnule prim-ministru, îmi permiteţi să fac o intervenţie. Dacă dumneavoastră aruncaţi responsabilitatea asupra patronatului, aş vrea să vă-ntreb de ce Guvernul nu a găsit resursele necesare ca să fim plătiţi pentru munca pe care am făcut-o? Pentru că toată mascarada asta a plecat de la neajunsuri. Cum a reuşit Guvernul ca, în 24 de ore, să facă rost de banii pentru salariile pe care noi trebuia să le primim de două luni?“

Nicolae Văcăroiu: „Care bani? Domnule director general (către Ioan Tudora, de la UCMR – n.a.), spune, dom’le, că se-nţelege că Guvernul a dat vreun ban“.

Ioan Tudora, directorul general al UCMR, dă să răspundă, însă o voce din sală precizează: „Banii au venit pe acţiunea Krivoi Rog“.

Nicolae Văcăroiu: „Şi ce legătură are asta cu Guvernul?“

Ioan Bîtea: „Domnule prim-ministru, ne îndepărtăm de fondul problemei. Aş dori ca toţi cei care sunt aici şi fac parte din partide politice să părăsească sala. Nu înţelegem cu ce drept participă la aceste negocieri şi care-i rolul lor aici“.

Viorel Hrebenciuc: „Domnu’ Bîtea, nu ăsta e fondul problemei. Vreţi să discutăm problemele UCMR-ului şi CSR-ului? Ce trebuie făcut ca să meargă treaba în 1995 şi mai departe? Haideţi să pornim exact cum aveţi revendicările“.

Garanţie guvernamentală pentru retehnologizarea CSR

Matei Mircioane: „Cele spuse de Bîtea reprezintă un punct de vedere, dar cred că nu ne împiedică să putem continua dialogul. Pentru Combinatul Siderurgic Reşiţa, am înţeles că sunteţi dispuşi să acordaţi garanţia guvernamentală, pentru cumpărarea cuptorului electric şi a instalaţiei de turnare continuă, şi se aprobă eşalonarea datoriilor“.

Nicolae Văcăroiu: „Domnilor, să nu-nţelegeţi că, la presiunile astea de la Combinat, s-a dat această garanţie guvernamentală. Este fals, să fie clar“.

Matei Mircioane: „Este limpede că nu este aşa“.

Nicolae Văcăroiu: „Documentaţia a fost depusă de mult, a fost avansată, s-a considerat că garanţia e suficientă şi s-a dat girul în aceste zile“.

Viorel Hrebenciuc (arătând către Victor Manolescu, directorul CSR): „Domnul director vă poate arăta copia după această garanţie“.

Matei Mircioane: „Am văzut-o. Dar situaţia cu eşalonarea datoriilor la bugetul statului care este? Se studiază sau se poate rezolva?“

Nicolae Văcăroiu: „Sunt două lucruri. Dacă vă referiţi la bugetul de stat, Ministerul de Finanţe are competenţa să poată eşalona. Dar, ca să fiu sincer cu dumneavoastră, aceste cereri trebuie făcute din timp, să se poată analiza… Deci consideraţi-o că ea este rezolvată, da? Şi am închis discuţia asupra subiectului“.

Matei Mircioane: „Totuşi, ce garanţie avem – fără să înţelegeţi că forţăm nota – că nu se va recurge la execuţii silite pentru recuperarea datoriilor la bugetul de stat?“

Nicolae Văcăroiu: „Prezenţa noastră aici nu reprezintă nicio garanţie? Trebuie să înţeleg că dumneavoatră nu aveţi nicio consideraţie faţă de primul-ministru. Poate am lucrat bine, poate-am lucrat rău, dar, oricum, trebuie să aveţi mai multă consideraţie faţă de promisiunile făcute de instituţia primului-ministru. Vedeţi cum puneţi problema? Cererea oficială pleacă pe filieră, se aprobă oficial şi s-a-nchis toată discuţia. E discutată deja de ieri, e convenită şi aveţi garanţia mea că nu vor fi nici un fel de probleme“.

Matei Mircioane (foto): „În continuare au fost solicitate nişte sume, nu mari, de către Combinatul Siderurgic, pentru finalizarea primei etape a Centralei electrice Nera-Crăinicel. Dacă Guvernul are competenţa sau capacitatea de a rezolva…“

Nicolae Văcăroiu: „Domnul Dumitru, de la FPS, vă poate răspunde“.

Constantin Dumitru, directorul general al Fondului Proprietăţii de Stat: „O rezolvăm noi, şi etapa I pe 1995, şi etapa II în 1996“.

Matei Mircioane: „Deci este vorba de 6,8 miliarde“.

Constantin Dumitru: „Nu, domnule, asta e pentru toate cele trei etape. Etapa I se pune în funcţiune o pompă, etapa a II-a – alta, iar etapa a III-a – aducţiuni de apă, consolidări, taluzuri şi celelalte, nu putem acuma să… pentru că nici proiectul nu este definitivat. Urmează să discutăm. Deci noi am discutat etapele I şi II, care am înţeles că rezolvă şi problema de apă a oraşului. Că, de fapt, ăsta a fost motivul principal pentru care aţi solicitat această chestiune. Pentru uzină, reduceţi costurile la energie electrică, nu mai cumpăraţi atât de multă de la RENEL, o produceţi mai ieftin. Iar pentru oraş, aduce apă“.

Dan Ioan Popescu, secretar de stat în Ministerul Industriilor: „215 litri pe minut“.

Matei Mircioane: „Când începeţi să finanţaţi?“

Constantin Dumitru: „Se prezintă devizul, şi devizul se onorează pe măsura executării lucrărilor. Dacă-l prezentaţi mâine, poimâine încep lucrările şi lunar se fac deconturile. Trebuie să ni se prezinte toată lucrarea, ca să putem rezerva toată suma în cadrul bugetului FPS-ului, să nu venim dup-aia să spunem că ne mai trebuie atât. Aprobăm toată suma, v-o comunicăm şi dup-aia voi îi mâncaţi pe ăia care lucrează acolo să facă treabă“.

Matei Mircioane: „Studiul e făcut pe sumele actuale. Ce facem cu devalorizarea?“

Constantin Dumitru: „Avem în vedere indexările care vor urma“.

Matei Mircioane: „Tot ca solicitare, avem 5,1 miliarde pentru instalaţia de vidare a oţelului în oală şi…“

Constantin Dumitru: „Da, o finanţăm împreună cu profitul dumneavoastră rezultat din cifra de afaceri pe 1995, aşa m-am înţeles şi cu directorul“.

Matei Mircioane: „Trebuie să înţelegem că e vorba de aprobarea acestei sume de 5,1 miliarde?“

Constantin Dumitru: „Da“.

Cocseria, gaură neagră pentru CSR?

Matei Mircioane: „Cerem… având în vedere că cocseria nouă bate pasul pe loc şi funcţionarea ei, ţinând cont de consumul de gaz şi plata salariilor, este greu suportată de Combinatul Siderurgic Reşiţa,… am înţeles că s-a discutat problema cocseriei, iar noi, sindicatele, am pus problema găsirii de fonduri până la realizarea contractului cu partenerul iugoslav din Smederevo sau trecerea ei în conservare… Cerem FPS-ului să ia o hotărâre în acest sens“.

Nicolae Văcăroiu: „Am discutat această problemă. Ea suportă însă o întrebare. Cui să dăm cocsul? Clar, va fi o pierdere pentru ţară, şi e păcat de Dumnezeu, că e o baterie bună şi eu zic c-avem nevoie de ea. Din informaţiile pe care le-avem şi pe care le-am discutat, se pare preţul cocsului a ajuns cam la 200 de dolari. Dacă este aşa, mâine-o punem în funcţiune. Trebuie să o aranjăm, să trimitem câţiva oameni de la uzină după contracte, ne implicăm şi noi prin relaţiile externe să găsim parteneri şi să-i dăm drumul. Nu găsim, va trebui să decidem. Pentru că în aceeaşi situaţie este, spre exemplu, şi Călăraşiul, că nici bateria de acolo, practic, nu mai funcţionează“.

Matei Mircioane: „Având în vedere că ea, totuşi, nu produce şi că toate cheltuielile sunt susţinute în continuare de Combinat, pentru acest obiectiv pe care, trebuie să recunoaştem, în prima fază Combinatul nu l-a dorit, că nu avea nevoie de el şi îl moşteneşte, se poate degreva CSR-ul de susţinerea cheltuielilor aferente?“

Nicolae Văcăroiu: „Am înţeles că e vorba de circa 100 de milioane de lei“.

Victor Manolescu: „Cheltuielile sunt de circa 100 de milioane lunar“.

Nicolae Văcăroiu: „Deci problema este, până luăm o decizie, să mai consume 100 de milioane până în 1995. Ca să vă dau o formulă, nu pot să vă promit, pentru că n-am nicio prevedere legală să preiau această sumă“.

Victor Manolescu: „Factorii de la Finanţe au o gândire…“

Nicolae Văcăroiu: „Poftim?“

Victor Manolescu: „Factorii de la Finanţe au o gândire. O pregătesc, probabil, şi o prezintă“.

Nicolae Văcăroiu: „O s-o discutăm atunci. Deci nu e o problemă pe care s-o putem aborda acum. Rămâne problema de principiu legată de aceste baterii din România, pentru că, dacă sunt viabile, le ţinem în funcţiune, dacă nu, le oprim şi folosim gazele la altceva“.

Matei Mircioane: „Numai că, vedeţi dumneavoastră, salariaţii nu pot avea venituri corespunzătoare statutului de siderurgişti, şi aceste sute de milioane, dacă ar fi luate din spinarea Combinatului, ar putea asigura o creştere a acestor salarii. Pentru că, în momentul de faţă, ne aflăm sub salariul pe ramură. Nu vă cerem acest salariu dumneavoastră, dar…“

Nicolae Văcăroiu: „Păi dacă doriţi să vă dau din salariul meu, eu vă pot spune cât este, ca să vedeţi dacă vă este de ajuns“.

Matei Mircioane: „Nu avem această pretenţie…“

Nicolae Văcăroiu: „Nu, eu vă spun cu toată sinceritatea, este o problemă grea, o să vedem dacă domnii de la FPS găsesc o formulă pentru acea sută de milioane lunară“.

Victor Manolescu (foto): „Fiind o cheltuială legată de obiectiv şi preluată ca parte componentă la datoria publică, şi la fel ca aceasta, mai sunt câteva probleme legate de nuanţe, de care trebuie ţinut cont de către cei de la Finanţe“.

Nicolae Văcăroiu: „Mergeţi personal şi staţi de vorbă cu ei, singura problemă este interpretarea cu ordonanţa, pentru că nu este un obiectiv sistat. Este un obiectiv la cald şi…“

Victor Manolescu: „Preluat şi conservat“.

Ion Homoş: „Având în vedere caracterul puţin mai deosebit al acestui obiectiv, pentru că o cocserie, dacă ai stins-o, o «arunci în aer» dup-aia, poate fi asimilată deocamdată ca un obiectiv sistat“.

Matei Mircioane: „Deoarece s-a comunicat, în mai multe rânduri, că Guvernul nu agreează sau nu recomandă băncilor să dea credite cu dobândă redusă…“

Viorel Hrebenciuc: „Nu că nu recomandă, dar cu băncile ne batem mai rău decât cu voi. A spus şi domnul prim-ministru că… Vai de mine!… N-aţi văzut scandalurile din presă?…“

Nicolae Văcăroiu: „Pot să vă spun că ieri au fost şi dânşii cu mine, am chemat şi Banca Naţională, am chemat şi băncile comerciale. Au promis că, în Consiliul de Administraţie de mâine sau de joi, vor aborda această problemă. Noi am cerut, fundamentat, bineînţeles, o coborâre a dobânzilor, şi sperăm să ajungem la o înţelegere. Am vorbit şi în această dimineaţă cu ei, şi sperăm că vom reuşi, pentru că e una din problemele noastre cele mai grele“.

Matei Mircioane: „Deocamdată las cuvântul colegilor de la UCMR“.

Nicolae Văcăroiu: „Dacă mai e ceva la CSR?“

Marian Apostol: „Deocamdată, pentru CSR nu mai sunt prea multe de spus. Am însă în faţă o listă a revendicărilor de interes general. Dacă doriţi continuăm acum cu acestea sau revenim după UCMR“.

Nicolae Văcăroiu: „Propun să trecem deocamdată la UCMR“.

La UCMR, despre zecile de miliarde… teoretice

Trandafir Ostoia: „Domnule prim-ministru, vreau să vă întreb dacă în calculele pe care le-aţi făcut dumneavoastră vizavi de încărcarea cu comenzi la UCMR, aţi ţinut cont şi de o necesară creştere a salariilor, bineînţeles, prin muncă. Pentru că noi încă nu avem negociate salariile, căci, nefiind comenzi, n-am avut efectiv ce negocia“.

Nicolae Văcăroiu: „Sunt întru totul de acord cu dumneavoastră, salariile trebuie câştigate prin muncă. Board-ul societăţii, deci cu directorul economic, trebuie să facă o analiză de fond, pe structura de fabricaţie aferentă contractelor. Sunt produse mai eficiente, altele mai puţin eficiente. După aceea se discută direct, dumneavoastră cu patronatul, această problemă a posibilităţilor legate de creşterea salariilor. Dacă mă întrebaţi pe mine, mâine-aş vrea să vă mărească salariile“.

Trandafir Ostoia: „Nu e vorba de asta, eu întrebam doar dacă există contracte care să ne permită negocierea privind majorarea salariilor la un nivel decent. Este vorba despre încărcarea cu contracte, iar situaţia o aveţi dumneavoastră“.

Ioan Tudora, directorul UCMR: „Costurile salariale, aşa cum au fost analizate, reprezintă 33%. Datorită faptului că producţia-marfă, în cursul anului, a oscilat la o medie de circa 3 miliarde – iar în contractul meu de manageriat este prevăzută 25% cheltuiala cu munca vie în activitatea uzinei  –, toată posibilitatea de creştere salarială este legată de producţia-marfă. Trebuie să creştem producţia, şi-atunci imediat vom avea posibilităţi imediate de creştere a salariilor. Noi am acordat toate indexările la zi aprobate de Guvern şi propunerea mea este ca tot ce depăşeşte baremul de circa 4,5 miliarde producţie-marfă să se acorde ca sporuri la salarii“.

Viorel Hrebenciuc: „Ştiind că sunt 60 de miliarde lei comenzi ferme, împărţit la 12 luni, avem 5 miliarde lunar. Iar dumneavoastră vorbeaţi de un barem de 4,5 miliarde. Înseamnă, domnule Ostoia, că aveţi răspunsul la întrebare“.

Nicolae Văcăroiu: „Staţi aşa, nu vrem să ne amăgim singuri, e vorba şi de producţia vândută. Mai e vorba şi de structura de produse. Sunt şi piese complexe turnate, dacă mergem în continuare cu pierderi datorate rebuturilor, numai la turnare, de 9%, am dat-o naibii, ce să mai discutăm?! Aici trebuie măsuri dure, severe, reducerea rebuturilor sub 4% şi, pe calea asta, să obţinem un spor de utilizare mai bună a metalului. De asta spun, că trebuie făcute toate calculele. Altfel degeaba discutăm. Separat de asta, mai este o problemă. Astea sunt contractele obţinute de colectivul care s-a ocupat de această problemă, împreună cu conducerea societăţii, pentru 1995. Mai sunt demersuri în continuare pentru o serie de acţiuni… Hai să vă dau un exemplu. Altfel se pune problema dacă pentru unul sau două din cele două generatoare găsim clienţi, finalizăm cu clientul cu care discutăm acuma. Directorul general mai are şi pe olandezul ăla, şi pe alţii… care n-au mai ajuns la Reşiţa… au ajuns numai la Bucureşti. De aceea, vă rog foarte mult să faceţi toate calculele necesare, şi după aceea să aveţi o discuţie serioasă. Şi, dacă este nevoie, puteţi veni la mine, la Bucureşti. Vă primesc şi discutăm cu cea mai mare plăcere“.

Dan Ioan Popescu: „Ar trebui luate toate măsurile şi discutate în ansamblu, deci nu numai ce ţine de planul de producţie de care discutaţi, de 60 de miliarde. Pentru că mai sunt fonduri alocate şi pentru cercetare, iar colectivul pe care-l aveţi în cercetare va fi plătit din acest fond, care este deja aprobat. Mai sunt în discuţie o serie de comenzi suplimentare, pe linia RENEL, deci conducerea societăţii împreună cu noi am analizat şi această posibilitate de creştere a producţiei în vederea analizării unei majorări a salariilor“.

Nicolae Văcăroiu: „Vreau să vă spun un lucru: o creştere a salariilor o dată făcută, n-o mai poţi da înapoi. Nu poţi spune muncitorului, după trei luni, că trebuie să-i iei înapoi. În momentul negocierii, conducerea societăţii trebuie să ia toate măsurile să asigure acest salariu. Nu poţi să te joci cu aşa ceva. Reşiţa nu poate fi salvată cu o încărcare a capacităţii de 30%. E o întreprindere serioasă, cu oameni cu calificare deosebită. Trebuie să ne ducem undeva, să depăşim pragul minim de 50-60%, să putem discuta astfel de eficienţă“.

Trandafir Ostoia: „Sugeraţi că nu putem să negociem salariile până când…“

Nicolae Văcăroiu: „O săptămână, două, până când se fac calculele necesare“.

Trandafir Ostoia: „Ce intenţionaţi să faceţi cu marfa pe stoc, ce reprezintă comenzi guvernamentale neridicate şi neplătite?“

Nicolae Văcăroiu: „Există două categorii de probleme. Sunt o serie de obiective pentru care societatea a avut comenzi, iar între timp beneficiarul a sistat lucrarea. Este o problemă şi, la ora actuală, directorul general are sarcina să analizeze toată producţia neterminată sistată, ce măsuri putem lua… E vorba, dacă nu mă-nşel, de vreo 6,2 miliarde. Şi să aflăm, în maxim cinci-şase zile, poziţia oficială a beneficiarilor şi ce putem recupera din acestea. În a doua categorie intră obiectivele care nu sunt sistate, aici e vorba, practic, de rebuturile dumneavoastră. Nu vreau să vă dau exemple acum, dar vă pot da. Ceea ce ţine de obiectivele sistate şi nu pot fi recuperate se bagă în conservare, iar în momentul în care reluăm obiectivele hidro pe care le avem, le valorificăm, urmând ca banii pe care-i obţinem să-i utilizăm la capitalizarea societăţii“.

Ioan Bura: „Domnule prim-ministru, sunt lider de sindicat la Sectoare Calde. Avem 60 de miliarde pe care nu le vedem. În primul rând, nu avem baza materială necesară realizării comenzilor, nu mai avem nici măcar mături şi vorbim că trebuie să facem comenzi de 60 de miliarde! Să ştiţi că pe noi ne-a scos în stradă foamea. Pe lângă faptul că salariile sunt mici, în ultima perioadă nu le-am mai primit deloc. Ca să rezolvăm problemele, este necesar un împrumut pe termen lung şi cu dobândă mică, pentru a ne putea asigura baza materială. Că, altfel, degeaba avem comenzi de 60 de miliarde…“

Ioan Bîtea: „Domnule prim-ministru, să ştiţi că noi n-am ieşit în stradă pentru a cere bani. Am cerut şi cerem în continuare de lucru. Problema este însă că, de doi ani, de când guvernaţi, noi n-am văzut la dumneavoastră o strategie de relansare a vreunei ramuri economice. Pe noi ne-ar fi interesat o strategie feroviară, o strategie navală, o strategie hidro, care să ne ajute să ne găsim beneficiari. Cât priveşte producţia pe stoc, noi am făcut-o pentru că ne-a fost comandată, şi nu de oricine, ci de Statul Român. În cazul celor patru motoare în 16 V, chiar de către Nicolae Ceauşescu. Noi suntem de vină că, după ce le-am făcut, nu a mai avut nimeni nevoie de ele? Acum le ţinem degeaba, dar banii pentru producţia lor au fost cheltuiţi. Acum, onoratul Guvern a adus din Italia patru grupuri neomologate tehnic pentru centralele nucleare, iar marfa noastră a fost scoasă de pe piaţă. Am aşteptat cinci ani o redresare a economiei, aia de piaţă, de care vorbiţi, şi nu vedem decât promisiuni. Unde sunt investitorii străini de care vorbiţi mereu? Să nu spuneţi că n-au venit la Reşiţa din cauza noastră…“

Nicolae Văcăroiu: „Ar fi multe de spus, dar, în ceea ce priveşte investitorii străini, ei n-au venit în ţară, în ultimii trei-patru ani, pentru că erau toate lucrurile date peste cap. Cu inflaţia pe care o cunoaşteţi, preţuri mereu în creştere, instabilitatea cursului de schimb şi chiar instabilitatea politică. Au stat în aşteptare. Suntem şi noi pe un drum bun de o jumătate de an şi au început să apară. Canadieni, japonezi, americani. Şi când intrăm pe discuţii de fond cu ei, apare câte o grevă, ca la Reşiţa. Nu zic că sunteţi de vină, e vorba de situaţia grea a populaţiei, dar se dă totul peste cap. Iar se retrag ăia şi nu mai ştim când vin înapoi. Nu vine nimeni să ne dea un dolar pe gratis. Reţineţi că lupta teribilă este pentru piaţă. Şi sunt de acord cu dumneavoastră, că un guvern trebuie să se preocupe să găsească piaţă, să găsească oameni de afaceri. Dar vreţi să vă spun ce oameni de afaceri, ce investitori străini am găsit şi ce au păţit? Firme serioase, de prestigiu, cum au venit, aşa au plecat. De ce? Vă spun şi de ce. Din societăţile astea, ale noastre, se trăieşte binişor, unii directori au, bine-mersi, salarii de la un milion şi jumătate în sus, şi ştiu că dacă vine patronul ăla străin nu sunt siguri că vor mai fi ei directori. Nu e vorba de Reşiţa, vorbesc ce e prin ţară, ca să înţelegeţi atmosfera care s-a creat. Se plimbă oamenii de afaceri străini printr-o birocraţie nemaipomenită şi, în final, renunţă, spun că nu se poate veni în România“.

Bruno Szvatsinka: „Noi vrem răspunsuri concrete. Ce vă rog eu, în numele colegilor şi al oamenilor din Piaţă, fiind de faţă şi domnul director executiv al FPS-ului, aţi discutat la nivel de Guvern, de prim-ministru, concret, pe obiective? Să ştim şi noi cine are responsabilitate, de unde vine finanţarea, la concret. Şi dorim un material, nu trebuie să-l semnaţi, dar să-l vadă toată lumea, sunt ziarişti de faţă. Să ne spuneţi concret: termen, cine răspunde şi cine dă banii, atât“.

Nicolae Văcăroiu: „Aveţi un material în faţă, în care sunt consemnate concluziile comisiei guvernamentale, măsurile ce se impun – şi care sunt un rezultat al analizei făcute cu sprijinul specialiştilor din cele două societăţi –, precum şi termenele de aplicare.“

Negocieri finalizate în zorii zilei de 14 decembrie

Liderii de sindicat îi propun premierului ca măsurile şi termenele stabilite în raportul de specialitate să facă parte dintr-un protocol, care ar urma să fie redactat şi semnat de o comisie mixtă, formată din reprezentanţi ai sindicatelor şi Guvernului, şi contrasemnat de către primul-ministru. Nicolae Văcăroiu este de acord cu această propunere.

Marian Apostol prezintă, în continuare, o serie de revendicări cu caracter general, care făceau obiectul negocierilor dintre confederaţiile sindicale şi Guvern, la nivel naţional: înfiinţarea agenţiilor judeţene de ocupare şi formare profesională, administrarea tripartită a fondurilor de sănătate şi şomaj, recalcularea coşului zilnic şi corelarea acestuia cu nivelul salariului minim pe economie etc. Se hotărăşte să aibă loc o întâlnire, la Bucureşti, între reprezentanţii confederaţiilor naţionale sindicale şi ai Guvernului, pentru concretizarea solicitărilor formulate.

La propunerea lui Apostol, intervine primarul Mircea Popa, care face o prezentare a problemelor cu care se confruntă municipiul Reşiţa, respectiv alimentare cu apă, staţia de epurare, reţele de termoficare şi asigurarea agentului termic, locuinţe, transport public, asistenţă socială, locuri de muncă. Se stabilesc o serie de măsuri, asupra cărora părţile convin să fie cuprinse în protocolul ce va fi încheiat.

La rândul lui, preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Gheorghe Pavel Bălan (foto), pune în discuţie aspecte ce ţin de necesitatea cuprinderii în buget pe anul 1995 a amenajărilor C.H.E. Râul Alb, cu două grupuri a 20 MW, şi Cerna-Belareca, în vederea creării debitului de servitute pe râul Cerna, care afectează în prezent alimentarea cu apă a oraşului-staţiune Băile Herculane. De asemenea, Bălan subliniază importanţa înfiinţării unui holding agroindustrial şi a modernizării Vămii Naidăş pentru traficul de mărfuri.

Pentru crearea unei imagini corecte cu privire la dificultăţile legate de alimentarea cu apă a Reşiţei şi judeţului, Ioan Bălu, director la Gospodărirea Apelor Caraş-Severin, face o prezentare a sistemului hidrotehnic al judeţului, cu toate problemele şi oportunităţile existente.

Noaptea, în jurul orei 3, se constituie o comisie mixtă, formată din Matei Mircioane, Trandafir Ostoia, Marian Apostol, Nicolae Drăgan – în calitate de reprezentanţi ai sindicatelor, şi Viorel Hrebenciuc, Dumitru Popescu, Dan Ioan Popescu, Constantin Dumitru, Marian Sârbu – din partea Guvernului, care, pe parcursul a cinci ore, redactează şi semnează protocolul. Iar la ora 8.30 din dimineaţa zilei de 14 decembrie, documentul este contrasemnat, tot la Reşiţa, de premierul Nicolae Văcăroiu.

Protocolul, integral, va fi prezentat în episodul următor, ultimul, al serialului „Sindromul Reşiţa“. În Express de Banat.

 

• Tweet
• Pin It