Fă să le fie frică, ține-i în necunoaștere!

Cam așa văd ultimele două luni ce au trecut peste noi. Frica ne-a fost indusă şi a urmat seria de restricţii: de la interzicerea anticei strângeri de mâini, a îmbrățișării și a sărutului la întâlnirea unui cunoscut sau apropiat. Ți s-a spus că virusul ucigaș plutește în aer, pe butoanele ascensoarelor, pe mesele și în aerul restaurantelor, în părul bunicilor, pe buzele mamelor și ale copiilor, în palmele taților și ale bunicilor. Pe stadioane, teatre și muzee. Bașca prin parcuri, păduri și grădini zoologice. În mijloacele de transport în comun și, marea sperietoare, chiar în saloanele și pe holurile spitalelor. Curios, nu plutea ucigașul printre rafturile supermarketurilor. Plutea însă prin piețe și aprozare. A venit apoi propaganda unor medii ce și-au propus delirul înspăimântării. Contoare cu numărul de îmbolnăviți și de morți pe ecranele tuturor televiziunilor. Căutarea cu disperare a morții cauzate de virus. Melodrame cu personalul medical infectat, ambalat în costume de cosmonauți, carantinați, izolați și, desigur, mulți, mulți decedați. Fără autopsii, fără a se specifica, de exemplu, că decedatul 631 a suferit de cancer în stadiu terminal și, după moarte, i-a fost făcut testul la care a ieșit poizitiv. Așadar, frica a fost implementată în populime. A fost amplificată de forțele de ordine scoase în număr impresionant pe străzi. Poliție, Armată și Poliție Locală. Măști pe figură, declarații pe propie răspundere și intervale orare pentru cei peste 65 de ani. La care se adaugă ieșirile cu morgă ale oficialilor pe media centrală. Nu știu de ce, mi-a trecut ca un fulger de multe ori în aceste luni romanul „1984” și, în același timp, celebrul film în care specialiștii și autoritățile se luptau cu un virus, de asemenea ucigaș. Prea sună a scenariu de resetare a ceva. Îmi scapă acel ceva. Economic, geopolitic, supremație în ambele domenii? Nu vreau să fiu conspiraționist și cred că avem de-a face cu o epidemie. Dar lumea modernă a mai trecut prin alte epidemii și nu s-a ajuns la asemenea isterii. Ce să mai spun dacă aruncăm o privire pe statistici. Câți oameni mor zilnic pe mapamond ca urmare a diverselor boli și a accidentelor? Avem cumva declarată pandemie de cancer? De infarct? De chiar banala gripă ce anual își ia tributul exact din aceeași categorie de vârstă ce acum pare a fi ținta noului coronavirus? Pe final aș vrea să vă spun că, pe lângă frică, mai abitir mă roade neliniștea și nesiguranța provocate de bâlbâiala autorităților. Să vedem, gradual, facem sau nu facem testări în masă, v-ar face bine ceva aer, dar stați în casă etc. Din tot sufletul sper să nu fim parte a unui experiment ce ne încearcă pentru introducerea uniformei. Și, repet, nu sunt absolut deloc fanul teoriilor conspiraționiste.

• Tweet
• Pin It