Doi timişeni aflaţi încă pe patul de spital la „Victor Babeş” au acceptat, sub anonimat, să povestească cititorilor Express de Banat calvarul prin care trec, fizic şi psihic.
Se află pe patul de spital, infectaţi fiind cu noul coronavirus. Unii dintre ei au şi alte afecţiuni, care le agravează situaţia. Se tem de ceea ce e mai rău, dar au devenit şi nişte victime ale unei societăţi care nu se gândeşte că orice om în momentul de faţă se poate afla în locul lor. Doi bolnavi de coronavirus au acceptat, sub protecţia anonimatului, să vorbească despre starea lor, despre tratament şi despre cum îi tratează oamenii din jur, de la care au aşteptat mai multă înţelegere. „Am fost sunat, am fost făcut nenorocit, mizerabil şi că am infectat pe alţii.”, spune un bolnav aflat pe patul de spital la „Victor Babeş”, în Timişoara.
„Cred că societatea trăieşte o frică şi o spaimă exacerbată. Deciziile abuzive care s-au luat împotriva mea mă fac să zâmbesc. Nu îmi doresc ca nimeni să treacă prin ce am trecut eu. Aş fi aşteptat mai multă înţelepciune, mai multă gândire logică. Aceste lucruri au dispărut atât la oameni, cât şi la autorităţi. Se vede şi se simte că toţi acţionează în baza fricii.”, s-a rezumat să afirme unul dintre pacienţi.
„Doar Dumnezeu mă poate ajuta să scap cu bine din asta”
Un alt pacient a explicat mai amănunţit senzaţiile pe care le-a trăit şi simptomele avute. Are 55 de ani, de duminică se află la „Victor Babeş” şi nu ştie de unde a contactat virusul. E singur în salon. A mai avut un coleg, dar a plecat. Are multiple afecţiuni care îi agravează situaţia.
„Primele simptome au apărut cu insuficienţă respiratorie. Este ceva similar cu astm bronşic. Apoi a apărut o slăbiciune în corp şi a urmat o febră, dar nu una mare. Simptomele sunt diferite de la o persoană la alta. Cert este că eu am avut temperatură, tuse, dureri de cap, senzaţia aia din stomac ca şi cum ar fierbe ceva şi scaune diareice. Nu puteam să respir, nu primeam aer. M-am gândit că e coronavirus, iar problema la mine este că am afecţiuni asociate: diabet, infarct miocardic şi hipertensiune arterială. Doar Dumnezeu mă poate ajuta să scap cu bine din asta.”, a afirmat pacientul.
Acesta a vorbit şi despre medicamentaţia care i se administrează, despre care zice că nici medicii nu îi comunică foarte multe. „În ceea ce priveşte medicamentaţia pot să spun că sunt nişte pastile cu care se tratează bolnavii de SIDA, cancer şi tuberculoză. E o pastilă mică, galbenă, pentru COVID. Nici medicii nu spun prea multe despre medicamente”, a continuat cel de-al doilea pacient.
„Dacă aţi vedea ce ravagii face virusul în organism, nu aţi ieşi nici după pâine”
Bolnavul spune că lucrurile trebuie luate în serios, pentru că această boală nu e o găselniţă, o jucărie sau ceva închipuit. Sunt foarte mulţi asimptomatici care poartă virusul, nu ştiu că îl au şi dau la rândul lor mai departe. Cei care au un sistem imunitar mai slab îl contactează, iar efectele sunt dintre cele mai drastice la cei cu alte afecţiuni.
„Dacă aţi vedea ce ravagii face virusul în organismele şi trupurile celor care nu pot să reziste, cred că nu aţi mai ieşi nici după pâine. Sunt pacienţi care nu mai au nicio şansă, le vezi travaliul, urletele, ţipetele. Până şi asistentele şi medicii au ajuns să facă această afirmaţie: «Doar Dumnezeu ne mai poate ajuta». Se văd neputincioşi în faţa bolii.”, a destăinuit bolnavul.
Şi acesta se gândeşte la excluderea socială de care va avea parte când iese din spital, dar pentru el asta este ultima problemă în momentul de faţă. Să scape cu bine este tot ceea ce gândeşte, având în vedere că are şi alte afecţiuni.
„Sunt convins că lumea mă va evita, dar dacă voi ieşi din spital sănătos, nu mă va mai afecta nimic, nici gura lumii, nici respingerea socială.”, a conchis cel de-al doilea pacient care a acceptat să vorbească despre situaţia sa.