Universitatea de Vest din Timișoara a realizat un studiu menit să identifice practicile de educație la distanță utilizate de către cadrele didactice din UVT, precum și sprijinul de care acestea ar avea nevoie pentru continuarea activității în condiții favorabile. La acest studiu au răspuns peste 52% din cadrele didactice titulare ale UVT, rata de răspuns ajungând chiar la peste 70% în cazul unora dintre facultățile universității.
Profesorii susțin faptul că cele mai mari dificultăți au fost resimțite din cauza lipsei comunicării directe cu studenții, a colectării și a oferirii de feedback de la/pentru studenți, dar și din cauza absenței formelor de stimulare pentru o mai bună implicare activă a studenților în activitățile didactice.
Peste jumătate dintre participanții la acest studiu apreciază că au resimțit mai degrabă nevoia de suport pentru diverse aspecte pedagogice ale adaptării demersului didactic la specificul educației la distanță. În acest sens, între răspunsurile deschise, afirmații de genul „aspectele pedagogice online sunt mult diferite de situația «față în față», pur și simplu pentru că manifestările personalității oamenilor sunt diferite în fața calculatorului, sub protecția unui semi-anonimat” au fost întâlnite relativ frecvent. Concret, facilitarea interacțiunii cu studenții și colectarea de feedback de la aceștia par a fi cele mai resimțite nevoi ale respondenților.
În percepția cadrelor didactice, studenții UVT nu au dificultăți deosebite în a aborda procesul de învățământ în online. Mai mult, cadrele didactice manifestă o încredere ridicată față de faptul că studenții UVT vor acumula materia integral. În contextul celor menționate anterior, majoritatea cadrelor didactice (68,75%) sunt de acord cu păstrarea structurii actuale a anului universitar, chiar în eventualitatea în care examenele de licență ar fi necesar să se susțină la distanță, prin videoconferință (49,43%). Totuși, 32% sunt împotriva susținerii examenelor de licență la distanță, iar 18,57% preferă să nu se pronunțe în acest sens.
În ceea ce privește implicarea studenților în activitatea didactică, există două situații diametral opuse. Prima este situația în care cadrele didactice resimt o implicare chiar mai mare în formatul activităților online decât în contextul educaţional față în față: „văd interes și interacțiune la seminare, în unele grupe, poate chiar mai mare decât în offline”. A doua situație se află la polul opus, implicarea studenților fiind percepută ca doar de suprafață în activitățile online: „Surpriza cea mare a fost slaba mobilizare a studenților” sau „Mare parte dintre studenți sunt prezenți fără cameră și, uneori și fără microfon, și astfel interacțiunea a fost doar cu unii dintre ei și, cumva, am simțit o participare de suprafață și nu de profunzime”.
Pe fondul unui efort de lucru resimțit ca fiind aproape dublu, cadrele didactice din UVT văd ca absolut viabilă finalizarea la termen a anului universitar. Totuși, în tot acest context, este resimțită lipsa interacțiunii directe cu studenții, din sălile de curs. Interacțiunea directă cadru didactic-educabil rămâne un factor important al calității actului de instruire, acum apreciat cu atât mai mult.