Dubla măsură sau cum să nu vezi pădurea de copaci

Stau de vreo doi, trei ani, poate mai mulți, și observ – că doar asta face sclavul din presă – cum se atomizează pe zi ce trece lupta dintre așa-zisele forțe politice din Caraș-Severin. Recte PSD și PNL. Care declarativ sunt într-o coaliție ce nu vrea altceva decât binele cetățenilor alegători.

Dar… domnul Romeo Dunca, președinte ales al Consiliului Județean Caraș-Severin, este ciuca bătăilor pentru dinozaurii pesediști. Aceștia din urmă profită la maximum de slaba pregătire a prezidentului în ale administrației și îi dau la fluierul piciorului din toate pozițiile. Eu cred, și îmi asum ce scriu, că Dunca a venit la județ în primul rând pentru a-și rezolva problema Muntele Mic. Dar, dacă prezidentul ar reuși transformarea locației într-o stațiune alpină de ultimă generație, și-ar lua toate hangaralele și le-ar duce la Timișoara? Ca să nu mă exprim mai plastic, ca fie iertat tata, și le-ar lua să și le bage în cur? Nu, cred că toată zona ar prospera de pe urma acestui nebun și nepriceput în ale administrației, cum îi spun colegii de coaliție ce se dovedesc a-i fi cei mai aprigi dușmani. Punctul culminant al căsăpirii pe temă de legislație a domnului Dunca este cabana ridicată într-o zonă aflată în aria de parc național. În regulă. Dura lex sed lex. Dar, dacă punem o oglindă pe Țarcu, vedem cabana Salvamont a Consiliului Județean de pe Semenic. Care este construită pe o turbărie, unde crește în mod natural singura plantă carnivoră din România. Asta nu ar trebui demolată? Pentru că se află tot pe arealul protejat în care Dunca a intrat cu bocancii.

În altă ordine de idei, mă uit la domnul Ioan Popa, edilul Reșiței, prieten cu domnul Dunca. A răscolit orașul, a introdus un disconfort major posesorilor de autoturisme, au venit inundațiile peste el etc. L-am beștelit de câte ori am avut ocazia pentru lucruri pe care el le-a considerat amănunte sau răutăți. Dar a reabilitat unitățile de învățământ din Reșița cum nu cred să mai fie în alte orașe din țară. A introdus iluminat public modern în toate cătunele municipiului. Recent i s-a imputat de către cetățeanul vigilent că ar fi dirijat banii comunității înspre dezvoltarea domeniului schiabil de la Văliug. Domnilor, oare dacă ăștia doi, Dunca și Popa, reușesc în visul lor, nu credeți că ne va fi și nouă mai bine? Există morișca investițională, care împrăștie banii investiți pe toate palierele societății. Dar dacă ne uităm numai la capra vecinului, nu mai apucăm să-i moară capra, că murim noi de sărăcie.

De ce am scris cele de mai sus? Pentru că vorbeam cu un amic despre vremurile lui Sorin Frunzăverde și despre cum (nu) a dezvoltat el județul. Și mi-am adus aminte de o întâmplare de acum vreo douăzeci de ani. Ședință de Consiliu Județean prezidată de SF. Punct unic pe ordinea de zi, prezentarea dezvoltării domeniului schiabil pe Semenic și pe Muntele Mic. Naivii prezentatori, Popa și Dunca. A fost o prezentare ce nu mai văzuse Reșița până atunci, cu proiecte prezentate în cele mai moderne programe de computer. Bineînțeles că aplombul celor doi i-a lăsat reci pe consilierii județeni și mai ales pe președintele forului de la acea vreme. Așadar, ne mai putem minuna?

P.S.: A fost prima dată (sau așa cred) când Ioan Popa s-a uitat urât la mine, pentru că i-am spus la o țigaretă că tot Consiliul Județean nu va da doi bani pe ideile lor.

• Tweet
• Pin It