Drumul spre spiritualitate e pavat cu „radare virtuale”!

În epoca internetului, mersul la biserică, în special la cei tineri, e mai greu decât datul cu sapa! Chiar și ideea de odihnă, în ziua de duminică, a fost înțeleasă greșit, pe alocuri. Ce-i drept, e greu să mergi la Liturghie dup-o noapte de beție. Și, da, duminica ai capul greu, el are nevoie de odihnă, iar pupilele parcă se dilată din ce în ce mai mult când degetele accesează cu disperare paginile de socializare în căutarea filmului de ieri (party-ul de sâmbătă seara), de parcă ar fi ultimul episod din Cartea Vieții.

O alegere corectă, între ielele internautice și deciziile proprii, e tot mai greu de făcut, în zilele noastre. De aceea, l-am rugat pe preotul paroh, Ion Nedelcu (parohia „Adormirea Maicii Domnului” Moldova Nouă), să ne ofere câteva cuvinte, în încercarea de a înțelege mai bine situația. Astfel, iată cum vede un slujitor al Domnului situația de față: „Dacă ne referim la ceea ce oamenii astăzi trăiesc: internetul, în mod special, că nu putem să-l ocolim, trebuie să știți încă de la început că între un like și o vizualizare pe Youtube, întotdeauna există loc și de rugăciune, există loc și de Biserică. Oamenii-și fac timp și pentru a se re-ntâlni cu Dumnezeu, într-un cadrul special, aici, în Sfânta Biserică”.

Boom-ul informatic nu se-amestecă cu învățăturile lui Dumnezeu!

De cele mai multe ori, realitatea cosmetizată nu trebuie confundată cu realitatea din teren. În acest sens, preotul Nedelcu subliniază: „E adevărat că, pe internet și în media, tv, radio, primim informații de tot felul. Uneori, informațiile nu sunt cele reale, dar aici, în biserică, credincioșii întotdeauna pot să primească din partea lui Dumnezeu învățături curate, sincere, așa cum ele au fost transmise din generație în generație! Niciodată nu au fost schimbate, ci le-au primit așa cum înaintașii noștri le-au primit și le-au trăit și ei la fel”.

Preotul poate fi „avocat”(pledează pentru iertarea pământenilor), dar nu poate fi și „procuror”!

A greși e omenește, iar, de cele mai multe ori, accentul nu cade neapărat pe lucrul acesta, ci pe învățătura pe care ne-a oferit-o experiența respectivă. „Acum, ce-i drept, poate există și așa o campanie împotriva Bisericii, împotriva slujitorilor, dar trebuie să fim sinceri cu noi și să recunoaștem că, până la urmă, și noi suntem oameni, și putem, uneori, greși. Putem, uneori, să nu dăm oamenilor acel lucru pe care ei îl așteaptă de la noi. Avem o ființă și o fire omenească pe care toți o avem și constatăm, de fiecare dată, atunci când greșim, că asta e și frumusețea Bisericii. Că, de fiecare dată atunci când greșești, poți să fii, aici, în biserică, să îngenunchezi și să-ți faci un update la soft, asta ca să vorbim în termenii tehnologiei. Îți faci un update, de fiecare dată, cu Dumnezeu. Aici vii și te reîncarci de fiecare dată! Să știți că, chiar dacă, de cele mai multe ori, ne gândim că biserica e plină doar de cei mai în vârstă și că ei sunt cei care frecventează biserica, noi avem în jurul bisericii și foarte mult tineret, care vine și simte, până la urmă, prezența lui Dumnezeu, acesta fiind, până la urmă, scopul”.

Azi, avertisment. Mâine – contravenție!

Obișnuința ne face să apelăm la Biserică numai atunci când dăm de greu și suntem în pragul disperării. Abia atunci ne trezim la realitate cu adevărat. Numai că, tot datorită firii omenești, după ce am depășit momentul, revenim la vechile obiceiuri. Referitor la acest aspect, preotul atrage atenția: „Eu de multe ori le spun și tinerilor, și credincioșilor: «că nu le doresc să-L cunoască pe Dumnezeu în situația aceea (neplăcută), să-L cunoască pe Dumnezeu, de fapt, când le este bine». E foarte important. E adevărat că omul se apropie de Dumnezeu atunci când este lovit, atunci când are niște încercări, atunci când se întâmplă ceva rău în viața lui. Poate că nu e rău nici atunci, e bine și atunci dacă omul se-ntoarce în ultima clipă sau în ultimul ceas. E ceva, dar e bine să-l căutăm pe Dumnezeu atunci când suntem bine, ca să nu ajungem la rău. Deci, în viață, s-avem grijă, după ce venim osteniți, așa de toate păcatele, cu toate problemele, aici, în biserică, ne descărcăm de acele lucruri, ne eliberăm și Dumnezeu ne dă această stare de eliberare. Ieșim de pe ușa bisericii, dar s-avem, întotdeauna, grijă să nu cumva să ni se-ntâmple ceva mai rău decât ceea ce-am avut și ne-am eliberat”.

Capul sus, armata-i lungă!

Greșelile trecutului influențează prezentul și conturează viitorul. De aceea, în încheiere, Ion Nedelcu îi încurajează pe toți să meargă mai departe și să primească povețele lui Dumnezeu: „De fiecare dată, nu ne mai întoarcem la ceea ce am lăsat, când am intrat în biserică! Întotdeauna trebuie să fim alții și eu încurajez, de fiecare dată, credincioșii, atunci când ies din biserică, să meargă cu capul sus, adică: am fost ce am fost, am greșit, este omenește, dar ieși din biserică biruitor. L-ai primit aici pe Hristos, ne împărtășim cu Hristos, îl avem pe Sfântul Altar de fiecare dată. Trupul și sângele lui Hristos se jertfesc, de fiecare dată, pentru noi și atunci dacă-l avem, aici, prezent, e clar că putem să ieșim biruitori și încrezători în noi. Nu mai poți să ieși același posomorât, fiindcă primești harul lui Dumnezeu, aici”.

• Tweet
• Pin It