Vorbesc aici despre cei ce v-au dat viaţă. Da, ei sunt majoritatea pesedişti şi votează cu PSD-ul. Ei sunt cei ce sunt primii la secţiile de votare şi nu vor nicicum să facă schimbarea. Adică, cum ar putea ei să voteze împotriva celor ce le-au spus că toţi suntem egali? Împotriva celor ce i-au adus de la latrina cu trei pari la closetul din apartament? Ei au construit o societate. Şi, aici, nu vreau să par ironic. Ei au făcut baraje şi hidrocentrale, ei au făcut combinate de oţel, de ciment, de azotaţi de mai ştiu eu ce. Au construit hectare de blocuri în care ai crescut tu, omul nou. Tânăr, fericit şi liber. Călcând cu bocancii peste sufletul lor. De aici cred că putem face separarea drumurilor ideologice. Ce am scris până acum a fost viaţa lor, chiar crezul lor. Cu ce drept trecem peste toate cele trăite de ei? Şi chiar au avut o viaţă minunată până prin 1980. Am pus noi ceva nou în loc? Haideţi să vă întreb ce am pus noi în locul lor? Deznădejde, frustrare, impotenţă, furăciune, ipocrizie şi multă prostie? Generaţiile părinţilor şi bunicilor noştri se bucurau de orice nouă reuşită a administraţiei locale. Noi comentăm şi înjurăm. Câteva sute de metri de trotuar cu dale, câţiva arbori pe bulevard, câteva autobuze etc sunt doar demne de dispreţ şi de critici. De ce nu ne uităm în oglinda din ogradă pentru a ne vedea laşitatea, lipsa de implicare şi veşnica cerere de a ni se face? Da, nici părinţii şi nici bunicii nu le făceau pe toate doar din spirit civic. Erau ăia răi care îi obligau. Şi ca urmare, până în 1980 au trăit o viaţă frumoasă. La noi, ghinion! A venit democraţia hoţilor. Cu dorinţa de a o legitima în Parlament. Şi, ca să revin, tâmpiţii ăştia de pensionari se culcau seara flămânzi pentru a ne duce noi la somn cu burta plină. Au îndurat umilinţele cozilor şi flegmele aprozariştilor şi tantilor de la alimentara pentru a ne băga la maţ o bucăţică de salam sau de pâine. Nu avem dreptul să aruncăm neputinţa generaţiei noastre de a înfrânge hidra neocomunistă în spatele celor ce au făcut pe dracul în patru să ne crească şi să ne facă oameni. Din păcate, pe mulţi neoameni. Sunt Sfintele Sărbători acum. Pupaţi-le mâinile, pentru că şi-au umplut stomacul cu lacrimi şi suspine pentru a ne creşte pe noi.