DOOM3: top 3 previziuni

De fapt, trei clase de previziuni plus o veche obsesie. Tactic, clasic, grupat, simplu: idealul științelor exacte.

1. voucher, city-break – ambele lexeme trimit la realități care au nevoie de o formă. DOOM3 probabil că le va cuprinde, nu doar pentru că uzul o cere, ci și pentru că apar în multe contexte de luat în seamă. Voucher apare în Marele dicționar de neologisme (2000), semn că importanța pentru comunicare i-a fost observată de ceva timp. Voucher de vacanță este de multe ori selectat în detrimentul sintagmei tichet de vacanță, semn că vorbitorii s-au obișnuit cu alăturarea engleză-română. Alături de minivacanță, cuvânt prezent în DEX și în DOOM2, ar putea sta city-break, restrând ca sens, specializat; simplu: o minivacanță petrecută într-un oraș. Se conturează, pe bună dreptate, problema grafiei și a formei de plural. Simțit ca element compus, ar cere cratimă, deși în engleză e scris fără. Dacă facem analogia cu play-back, pluralul e simplu: play-backuri – city-breakuri. 
2. izoletă, carantinat, comorbidități – cuvintele ar putea fi grupate ușor astfel: necesități actuale. Schimbarea contextului în bine ar șterge cu greu realitatea atât de discutată și de clar conturată momentan. Dacă DOOM3 ar apărea în curând, cu siguranță că elementele și-ar găsi casă în paginile dicționarului. De altfel, uzul a impus crearea unor definiții, deschiderea unor discuții în spațiul public, lămurirea cuvintelor. Consider că este nevoie de o selecție și de o oficializare a lor. Tot în contextul acesta, am observat că nonguvernamental îl rivalizează tot mai puternic pe neguvernamental. Actualizările sunt greu de trecut cu vederea, semn că previziunea este, de fapt, o constatare: e folosit, e simțit ca fiind util. Desigur, se poate spune că îl dublează inutil pe neguvernamental. Pe de altă parte, se poate spune că acest lucru nu este întotdeauna argument pentru respingere. Până la urmă, în DOOM2 găsim și atotștiutor, și atoateștiutor (articole distincte). Probleme de grafie? Nerealiste. E simplu: non- este un element de compunere; cratima apare doar în situații speciale de tipul: non-eu, non-stop.
3. focusa, vroiam – delicii formal-verbale, pe care (nu cred că vom ajunge la pierderea lui pe într-o astfel de construcție, în ciuda uzului și spre ciuda susținătorilor efemerității normei) le văd prinse în jocul așa da – așa nu. Deși folosit, *vroiam nu cred că va putea fi pus prea curând în căsuța cu greșeli generalizate devenite variante tolerate și apoi normă. Deși principiul frecvenței se aplică, lipsesc niște elemente: precedentul (alt verb care să fi avut o astfel de soartă) și, implict, analogia: tiparul, modelul care a dus la contaminarea a vrea – a voi. Să fie o variație pusă sub semnul timpului? Previziune-i previziune! Poate n-o fi cu înfăptuire… mergând însă pe calea rațiunii, *vroiam va continua să stea sub semnul greșelii. A focusa – interesant sub toate aspectele lingvistice, folosit și ușor de încadrat, cu ancoră în română (subst. focus), menționat în lucrări de specialitate și discutat chiar în Gramatica limbii române pentru gimnaziu (p. 69).
4. chewing-gumul – realmente dublează inutil guma de mestecat. Mai mult, contextele lipsesc. Spațiul public vizibil, concret (cel timișorean, cel puțin) este sărac în utilizări, magazinele mici ori mari selectând pentru etichete neaoșul. Fără susținerea contextelor și lipsit de frecvență, ar putea fi un element trimis la coșul de gunoi al dicționarelor. (Am întâlnit însă bubble gum, în special în contextul: odorizant bubble gum.) Nici măcar ca element tineresc nu și-ar găsi susținerea, întrucât varianta argotică este ciunga, cuvânt pe care eu îl simt demodat deja, un fel de element din cufărul nostalgiei al *tinerilor… optzeciști.

• Tweet
• Pin It