De câteva zile citesc nenumărate comentarii legate de platanii ce au fost plantați de la Semenic înspre podul de la CET. Că nu înfrunzesc, că sunt prea deși, că sunt prea scumpi etc. Am încercat o ironie pe FB: „Din cele 536 de crenguțe ale platanilor plantați de primarul Popa, doar 412,5 au mai mult de zece frunzulițe. Este un eșec clar al administrației liberale. Cine nu mă crede să meargă să numere”. Aceasta a fost postarea, scrisă evident cu o doză destul de mare de ironie. Am primit răspunsuri demne de persoane ce cu greu au reușit să finalizeze lectura unui roman de citit la metrou. De exemplu: „Dane, te respect de vreo 20 de ani! Nu credeam ca și tu ești Gică Contra!”. Sau: „Ce faci Dane? O dai pe neprofi?”. Și așa mai departe. Nu scriu etc tocmai pentru că v-am dat exemplele anterioare. Adică ne împotrivim la orice. Nu stăm să analizăm, să vedem rezultatele unei acțiuni. Nu, este în altă gașcă politică, orice face este condamnabil! Am ajuns să pândim frunzele unor pomi ce schimbă fața bulevardului? Nu suntem nebuni? Eu aș spune patologici. Cum dracului să te apuci să treci pe sub platanii ăia doar cu gândul de a găsi vreunul care nu înfrunzește pentru a arunca cu noroi în eforturile unei echipe ce mi se pare mie că încearcă să treacă de la epoca de fier la cea de bon ton? Cred că suntem în fața unei provocări. Ori renunțăm la trecut și trecem la next level, ori rămânem ancorați în legendele focului nestins și devenim clienți fideli ai magazinelor second hand. Dar, nu-i așa, fără educație te prinzi în plasa aruncată de orice idiot ce nu este capabil să spună pe din cap alfabetul, dar are mitocănia înscrisă în grupele de sânge, de la 01 până la B3. Nu acceptăm RH negativ!