Deputatul Ion Spânu face ce nu ştie, scrie!

Cândva subprefect de Caraş-Severin şi vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, Ion Spânu a devenit în decembrie deputat PSD. Un deputat care până acum a stat cuminte în banca lui. Ne-am gândit că-i cazul să-l scoatem puţin la tablă.

La finele lunii octombrie 2016, când PSD Caraş-Severin a depus la Biroul Electoral Judeţean listele de candidaţi pentru alegerile parlamentare, Ion Spânu şi-a deschis un fel de blog. De fapt, un site ieftin, la îndemâna oricărui amărăştean cu veleităţi literare, dar un model adoptat şi de politicieni bântuiţi de simţul datoriei civice. Precum Ion Mocioalcă şi Luminiţa Jivan, colegi de partid, de Cameră şi de postări cu Spânu.

Până să ajungă parlamentar, Ion Spânu a avut pe ionspanu.wordpress.com cam 20 de creaţii într-o lună şi jumătate. Sloganuri, comunicate, copipeisturi – chestii serioase, înţelegeţi. După alegeri, stilul a rămas acelaşi, dar ritmul a scăzut dramatic, la o medie de… trei postări pe lună. În 17 februarie, deputatul Spânu a avut însă o revelaţie şi a săpat ceva mai adânc în propriu-i puţ al gândirii. A chiar scris un (fel de) comentariu politic! Lipsit de originalitate şi, ce-i drept, perimat, pentru că făcea referire la evenimente consumate cu săptămâni în urmă, motiv pentru care nu dezvoltăm subiectul. Dar ceva tot merită să consemnăm.

Sub originalul titlu „Errare humanum est, perseverare diabolicum“, scris de trei ori!, următorul rând a venit ca uns: „Sunt nou în Parlamentul României…“ Dacă tot recunoaşte, poate involuntar, că la mijloc este o eroare, în care ar fi diabolic să persevereze, îi facem domnului deputat un pustiu de bine şi-i spunem ce nu cunoaşte. Nu cunoaşte gramatica elementară a limbii române. Dacă, citind aceste rânduri, va recunoaşte asta, greşeala recunoscută i-ar putea fi iertată de… jumătatea pesedistă care-l citeşte şi nu îndrăzneşte să-l tragă de mânecă. Cealaltă jumătate pesedistă care-l urmăreşte nu are de ce-l ierta, e prea pătrunsă de sinergia faptelor ca să mai ajungă la sensul propoziţiilor şi rolul virgulelor.

„Grupul parlamentar (…) care au transformat“ – dezacord, „aceşti circari, au mutat“ – virgulă între subiect şi predicat, „cuvinţă“, „nostrum“ – cuvinte inexistente în DEX, „aceşti mari experţi şi specialist în ordonanţe şi coduri penale, nu au fost“ – dezacord şi, din nou, blestemata virgulă dintre subiect şi predicat. Acestea sunt câteva dintre inovaţiile gramaticale ale deputatului Ion Spânu, om cu şcoli făcute atât înainte de 1989, cât şi după.

Demnitarul social-democrat precizează în CV că stă „satisfăcător“ la vorbit, dar „bine“ la scris în engleză şi franceză. O fi, deşi nu am întâlnit om care să scrie bine într-o limbă străină şi jalnic în cea maternă. Căci, cât de bine stă la scris în română – ne-am convins. Important e că, după cum se autocaracterizează în CV, Ion Spânu este perseverent şi „ambiţioas“. Două calităţi care i-ar putea relansa cariera literară, chiar şi acum, la cei 64 de ani pe care-i va împlini în martie. Cu condiţia să nu fie zgârcit şi să mai investească ceva bani în educaţia sa. Măcar aşa ar face fericit un profesor de limba română, dispus să-i ofere meditaţii domnului deputat care a driblat şcoala primară.

• Tweet
• Pin It