Dedesubturile mai puțin cunoscute ale terorismului. Cum rămân afectate victimele evenimentelor teroriste?

Atacurile teroriste lasă în urmă nu doar moarte și schilodirea trupului, ci și suflete marcate pe viață, traume cu care victimele luptă tot restul zilelor.

În articolul „Terorismul, dușmanul nevăzut care ucide fără noimă. Ce se ascunde în mintea criminalilor?” am vorbit despre ce presupune terorismul, cum se manifestă și cum acționează acești oameni. Persoanele care fac parte din grupări teroriste își aleg oamenii care să le fie victime. Fac acest lucru prin gesturi șocante, prin violență și teroare folosită într-un mod bine calculat.

După cum am observat cu toții, oamenii care sunt victime nu prea au cum să fugă din locul unde se produce actul terorist sau nu au unde. Mai mult decât atât, uneori este atât de șocant ce se întâmplă, încât oamenii rămân blocați de spaimă.

Persoanele numite teroriști fac toate aceste lucruri într-un mod gândit în detaliu dinainte. Aceștia își aleg calculat victimele, întocmai după criterii de slăbiciune și după un mod comun de a răspunde la frică în condiții limită, prin a stârni panică la nivel colectiv. Astfel, tot grupul și colectivitatea unde are loc actul terorist vor avea tendința să reacționeze exact cum reacționează majoritatea oamenilor în condiții de viață și de moarte. Pe acest lucru se bazează persoanele care fac parte din grupări teroriste.

Oamenii care ajung să fie victime în astfel de atentate pot rămâne foarte grav afectați. Pot dezvolta ceea ce se numește tulburare de stres post-traumatic. Acest gen de tulburare de obicei se instalează după ce are loc un eveniment cu o puternică încărcătură emoțională gravă, precum amenințarea cu moartea a unei persoane sau grup de oameni, amenințarea integrității unei alte persoane. Această tulburare presupune: coșmaruri repetate pe o perioadă mai lungă de timp, retrăirea amintirilor evenimentului respectiv (retrăirea imaginilor, a sunetelor, a emoțiilor din cadrul evenimentului). Reacții emoționale intense precum teamă, tristețe, vinovăție legată de faptul că au fost acolo și că nu au putut face nimic, somatizarea evenimentului de fiecare dată când își aduc aminte. Somatizarea se manifestă prin transpirație, tremur corporal intern sau extern, paralizie corporală însoțită de incapacitatea de a putea vorbi despre ce simte.

Omul trăiește și retrăiește de multe ori o traumă

În cazuri mai grave, oamenii pot ajunge să facă un infarct miocardic sau pot dezvolta o depresie mascată care să-i însoțească toată viața. Depresia mascată se manifestă prin gesturi precum pierderea interesului pentru activitățile de zi cu zi, izolare sau detașare față de cei din jur, ascunderea stărilor prin care trec. Aceste persoane par calme în general, dar au câteva momente pe săptămână sau pe lună când refulează prin urlete exagerate, distrugerea obiectelor din jur, stare conflictuală pe care o păstrează câteva ore. Acești oameni au nevoie, înainte de toate, de înțelegere și suport din partea familiei și de ajutor specializat cel puțin 1 an.

Este grav și poate deveni dramatică situația acestor oameni dacă nu au parte de înțelegere, suport și ajutor specializat. Aceștia pot ajunge chiar la sinucidere, studiile arătând că între 10% și 15% dintre oamenii cu depresie acută și netratată ajung să se sinucidă.

Psih. Andreea Ramona Berdacicu

• Tweet
• Pin It