Declar, dar nu-mi asum nicio răspundere

Azi e sâmbătă. Mi-au mai trecut dracii pentru înfrângerea de la Cluj, cu turcii. Am căutat explicaţii, pentru că nu pricepeam, de ce ne-au tras-o în aşa hal. Apoi, am înţeles şi m-am potolit. Românii i-au bătut pe turci de câte ori i-au prins. În schimb, portughezii nu apar consemnaţi niciodată în istorie ca învingători în vreo bătălie cu turcii. Subiect închis. Să lămurim însă unele lucruri, pentru că sunt acuzat de tot felul de apartenenţe politice, mai nou, fiind frunzăverdist! Adică popular şi liberal? Asta a vrut să spună filozoful care se ia, aiurea-n tramvai, de viaţa mea?Nici acesta nu mă cunoaşte absolut deloc. Să-i explic. Frunzăverde este autorul brandului popular, furat cu nesimţire de Boc. Treaba lor. În schimb, eu nici nu ştiu ce-i aia „popular” şi cu ce se mănâncă doctrina asta. Atunci, sunt liberal? Liberal de-al noului liberal Frunzăverde? Nici vorbă. Nu mă interesează liberalismul nici cât negru sub unghie. Pentru că nu-mi place. Îl consider agresiv şi antisocial. Trăieşte numai cine poate. Restul, să se ducă dracului. De ce aş fi…frunzăverdist? Atunci, sunt…mocioldist? (Ion Mocioalcă, preşedintele PSD Caraş-Severin – n.m.). Adică, de stânga? Dacă stau bine şi mă gândesc, asta ar trebui să fie realitatea. Sunt scriitor. Cel puţin, asta o dovedeşte legitimaţia de membru al Uniunii Scriitorilor din România. Şi, răscolindu-mi memoria, realizez că, practic, nu există niciun scriitor de dreapta. Este imposibil. Am în vedere creatorii de literatură originală. Adevăraţii scriitori. Filozofii, analiştii, eseiştii, esteticienii sunt ceea ce sunt: filozofi, analişti, eseişti, esteticieni, nu scriitori. Iar scriitorii nu pot fi decât de stânga, pentru că nu scriu pentru elite. Ci creează bunuri de larg consum. Ca editorialist de politică naţională, cum mă consider, e însă altceva şi pot fi perceput în fel şi chip, uneori, chiar ca urmare a unor gesturi pasagere. Bunăoară, în comuna mea natală, staţiunea Voineasa, sunt considerat liberal, din simplu motiv că i-am permis unui liberal, candidat la primărie, să-şi instaleze în campanie un banner pe terasa casei mele. În schimb, în Reşiţa, când membrii Consiliului Judeţean mi-au acordat titlul de Cetăţean de Onoare al judeţului Caraş-Severin, consilierul Nicolae Ştefănescu a declarat că am fost „deosebit de dur cu toate partidele”. Ştefănescu fiind de stânga. Aşadar, de-a lungul celor zece mii de editoriale politice, am trecut peste structura mea de om de stânga şi am încercat să monitorizez, cât de corect am putut, acţiunile politicienilor, indiferent de culoare. Aş mai fi vrut să vă fac o mărturisire. Să v-o fac? Hai, să v-o fac. Deşi am urmărit fenomenul politic vreme de 23 de ani şi am scris mii şi mii de pagini, vă declar că habar n-am de politică! Totuşi, nu mă dau bătut.

• Tweet
• Pin It