De sezon: fructe și cultivarea… limbii!

Din coșul plin al DOOM-ului:

  1. Cireașă, însemnând „fructul cireșului”, are două forme de plural, una mai obișnuită ca alta, dacă suntem atenți la zonă și la felul omului de-a vorbi după cum îi dictează sufletul și gustul: cireși/cireșe. Nu e doar vreun derapaj al DOOM-ului din 2005, DEX-ul (2009) îmbrățișând fără reținere și forma cireși.
  2. Căpșună, tot fruct al verii, este dezmierdat în aceeași măsură: cu două forme de plural oficiale: căpșuni/căpșune.
  3. Este deranjantă omonimia dintre plantă/pom și fruct? Coincidențele de felul acesta nu reprezintă nimic nou, soarele cald al verii dând naștere unor piersici pârguite. Așadar, fructul piersică are la plural forma piersici, formă ce desemnează și pomul fructifer. Schimb registrul și clasa morfologică și notez și verbul piersicá, având la persoana I forma piérsic (omonimă cu pomul), verb tranzitiv și popular care înseamnă „a bate tare pe cineva”, dar și „a urzica, a bășica”, producându-se o restricție semantică.
  4. Zmeurul (pl. zmeuri) face zmeură. Are zmeura un plural greu de prezis? Printr-o analogie simplă am ajunge la zmeure, problema e că nu primim confirmarea din partea dicționarelor, care se rezumă doar a ne oferi forma de genitiv-dativ: zméurei, din care putem decupa pluralul intuit. Adaug un alt deliciu (inclusiv filologic vorbind): zmeurata (cuvânt format din zmeură + suf. –ată), folosit cu două sensuri: „băutură preparată din zmeură fermentată cu zahăr și cu alcool” și „băutură răcoritoare preparată din sirop de zmeură și apă minerală” (v. DEX, 2009).
  5. Dacă zmeura apare cu forma de singular, murele sunt, mai degrabă, actualizate cu forma de plural. Singularul este unul predictibil: mură, fruct comestibil, negru și lucios al murului. Expresia mură-n gură „lucru (obținut) fără muncă, fără osteneală, de-a gata” are desigur legătură cu fructul, cuvânt cu un parcurs interesant: provine din lat. mora (pluralul, devenit singular, al lui morum „mură”) – v. DEX (2009).
  6. Coacăzele se prezintă la singular așa: coacăză, coacăzul fiind responsabil de rezultatul delicios.

De la filologul năzbâtios care nu caută pete-n soare, ci dovezi clare că limba este – nu de puține ori – vie și își vede de treabă la ștrengarul frumos și romantic, tipic și atipic deopotrivă – Nichita: „Invidios pentru cuvintele de dragoste / pe care știi să le spui, / pentru dunga primăverii / mai arcuită-n ochii tăi căprui, / iată, ți-am adus cireși / și căpșuni, și gutui”.

/** clever pariuri **/ /** sfarsit clever **/