De la super la super(_)naşpa!

Limba română folosită lejer e plină de surprize, de inovaţii şi, în mod evident, de abateri sau de noutăţi, dacă ne raportăm la dicţionare. Aş zice că aşa stau lucrurile cu super.

DEX-ul (ediţia 2009) îi oferă spaţiul a două articole de dicţionar:

SUPER¹ – element de compunere însemnând „peste”, „deasupra”, „foarte”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – din fr. super-, lat. super. Element de compunere – asta ar fi esenţa, grafia primei surse fiind edificatoare. Câteva exemple: supernovă, supererou (după superarbitru), superaccesori(z)at (oficial vs actual), superarbitra. 

SUPER² – adj. invar., adv. (fam.), însemnând „extraordinar, formidabil, excelent”. – Din fr. super. Pe scurt, ceva este super sau ceva merge super. Precizarea fam. – de reţinut. Vorbim, aşadar, de limbajul sau de stilul familiar.

DOOM2 nu separă lucrurile (am scris despre particularităţile sale cu privire la notarea omonimelor în alte rânduri: https://expressdebanat.ro/corner-vs-corner-omonime-mai-putin-listate/), astfel că ni-l prezintă pe super super(_)simplu: „súper adj. invar., adv.”

O sursă specială prezentă pe platforma www.dexonline – Argou (2007) – expune o nuanţă interesantă: „super adj. invar. (adol.) formidabil, extraordinar”. Jargonul adolescenţilor ar fi, potrivit acesteia, locul de manifestare a lexemului.

MDA (ediţia a 2-a, 2010) e o sursă importantă pentru discuţia noastră, intrucât apar exemplele: supercarburant, superfosfat, superlung – toate fiind, de fapt, sursa din care a fost decupat.

• Tweet
• Pin It