De la bomber la choker

Asemenea altor realități vestimentare pe care le-am discutat, chokerul atrage și el atenția prin formă. Choker, chocker, chalker?! L-am întâlnit circulând în toate variantele. Oficial: choker “a piece of jewellery or narrow band of cloth worn closely around the neck” (https://www.oxfordlearnersdictionaries.com). Hai să încerc și o etimologie: o fi departe de verbul to choke (în română: a se îneca)?

Complicat de scris sau nu, transparent sau nu din punct de vedere etimologic, este fără îndoială purtat. Astfel, „colierul choker nu trebuie să lipsească din colecția ta de accesorii în acest sezon” (www.eva.ro) sau „Chokerul, accesoriul fetiş al verii” (https://adevarul.ro). Important element vestimentar, dovadă a lipsei de fixitate a mentalităților și argument al migrației conotațiilor, „din a doua jumătate a anilor 1800, chokerul devine o marcă a prostituatelor.” (www.marieclaire.ro). Tot de aici se poate desprinde sensul inițial, întrucât dicționarele nu-i înregistrează prezența: „un șiret fin negru legat în jurul gâtului”. Azi șiretul fin și negru devine în multe contexte panglică (și nu *pamblică), aproape bandă și poate fi din piele, catifea, dantelă, plastic sau metal. Cuvânt ce adăpostește nu doar o realitate a prezentului, ci și una a trecutului, chokerul înlocuiește cu succes banalul colier, sinonim mult prea general și încărcat de noblețe; șirag trimite spre altceva (v. sintagma șirag de perle), iar salba e poetică și ușor desuetă („C-o să fur din cer cinci stele/Să-ți fac salbă de mărgele?” – Marin Sorescu).

După cum am arătat mai sus, realitățile se schimbă și, odată cu ele, modul de a numi cuvintele. Ce facem? Ne împotrivim? Da. Dar nu întotdeauna! Un cuvânt cu înregistrare istorică ar trebui să își primească și mențiunea lexicografică, mai ales că realitatea (fie ea de nișă) o impune. Pe scurt, accesoriul poate fi trecut în rândul neutrelor: un choker, două chokere, chokerul, chokerele. Materializări sintagmatice de tipul: *istoria choker-ului; *choker-ul roșu sunt greșite, cratima negăsindu-și motivare în articularea unui cuvânt terminat într-o consoană (r), pronunțată după regulile limbii române.

CITEȘTE ȘI: Outfitul de vară târzie. Tu, băiete, știi ce-i un bomber?

• Tweet
• Pin It